Aveam 18 ani și mă îndreptam spre controlul de securitate, ca fiecare om, cu o pungă de lichide care au maximul 100ml, o valiză care corespundea normelor de pe site, buletinul, căci nu aveam nici pașaport pe atunci și biletul de îmbarcare. Mă simțeam ca atunci când învățătoarea te scoate la tablă și tu nu știi lecția. Nu îmi imaginam atunci că o să știu lecția asta pe de rost.
Ajunsă la poarta de îmbarcarea, bărbatul de acolo se mai uită odată la bagajul meu, să corespundă normelor, și-mi spune să folosesc ușa din spate a avionului. La bordul avionului mă întâmpină o însoțitoare de zbor cu un salut cald. Așa arăta primul meu contact cu o însoțitoare de zbor.
Ajunsă la poarta de îmbarcare, bărbatul de acolo îmi zice sodata loorii au mi așa, trecut și acest hop, ajung la board unde mă întâmpină o stewardesă cu un salut cald.
Așa arăta primul meu contact cu o stewardesa
De la povestea de mai sus au trecut aproape 10 ani, când spun 10 ani pe de-o parte mă apucă nostalgia și pe cealalta, râsul.
Nu-mi vine să cred că de mai bine de 2 ani sunt eu, în propria-mi piele și 1.61m, în unifromă, cu deja 2 perechi de aripi și aproximativ 2000 de ore de zbor la activ.
Toate aceste numere, nu sunt cifre, sunt oameni. Oameni pe care i-am cunoscut de aproape si mi-au devenit prieteni, oameni cu care am lucrat sau oamenii care, sa spunem așa, doar mi-au trecut pragul. Noi, însoțitorii de zbor suntem primul contact dintre companie și client, lucru care necesită nervi buni și zâmbete largi.
Chair dacă încerc sa livrez un serviciu de calitate pentru client și pentru companie, recunosc că munca cu oamenii nu e mereu ușoară dar probabil fără ei ar fi și mai grea. Mi-e drag când oamenii se simt comfortabil la bord și când pot face zborul cuiva, chiar și cu un zambet, mai frumos.
1. Oboseala
Se întâmplă des, atât de des încât aș zice, mereu, să fii obosit în acest job, lipsa de somn, dereglările de fus orar, zboruri întârziate sau anulate, condițiile meteo sunt factori care în acest job nu ruinează doar călătoria pasagerilor spre destinația mult dorită dar mai ales orele de odihnă ale însoțitorilor de zbor.
Sunt 8 luni de când zbor transatlantic și nu sunt obișnuită încă cu schimbările de fus orar, am ajuns să renunț la lupta asta, ceea ce cred este că nu există obișnuință, există doar adaptare.
Acum cîteva luni am zburat în Oakland -San Francisco pentru 2 zile, nu reușisem să dorm aproape deloc acolo, mă simțeam tristă și abătută. Un sentiment de tristețe care creștea în intensitate și culoare. Într-un final am sunat-o pe mami plângând și i-am spus ” Sunt foarte tristă, cred că sunt în depresie” și mami ca femeie deșteaptă ce e mi-a răspuns ”Du-te la somn și nu te mai lua așa mult în serios”.
Când am aterizat înapoi acasă, mami m-a întrebat ” Ești încă în depresie?”, i-am răspuns ”Nu, am reușit să dorm pe avion”.
2. La bord este o cameră de odihnă
Dacă am vorbit despre oboseală să vorbim și despre odihnă.
Mi se pune des întrebarea cum supraviețuiesc pe un zbor de 11, 12 ore. Nu e magie, e somn.
La bordul avioanelor care zboară pe distanțe lungi este o cameră (camera celor 7 pitici) o numesc așa pentru că este foarte înghesuită, unde în cele mai multe dintre zboruri reușim să ajungem să tragem un pui de somn. Pauzele diferă în funcție de durata zborului și este la deicizia ta dacă în schimbul somnului preferi cărți sau filme.
3. Ni se cere numărul de telefon...
Ni se cere numărul de telefon și ni se fac complimente. Cu siguranță este la fel în orice alt job care e reprezentat de o uniformă elegantă. Uniforma reprezintă încă un fel de statut și statutul, este demonstrat la nivel psihologic că ridică libidoul oamenilor în general.
Au fost câteva situații de genul în ultimii 2 ani de când lucrez în aviație dar una dintre ele a fost spectaculară, pe un zbor spre Ibiza, zboruri cunoscute ca fiind ”circoteca” un băiat dintr-un grup de prieteni care meregeau sa sărbătorească petrecerea burlacilor a reușit după câteva sticluțe de Jack să mă ceară de soție în fața tuturor. Cum nu avea un inel, m-a cerut cu propriul ceas.
4. NU avem un "prieten" în fiecare destinație
Nu avem nevoie de benzină în fiecare stație. Majoritatea bărbaților așa cred și este o altă întrebare care se repetă.
Eu acum vorbesc din punct de vedere personal. În mod general pot să confirm că se întamplă să aud bârfe de la colegii mei cum că în unele porturi îi așteptă câte un soldat dar dacă vorbesc în mod general, nu e deloc așa. Majoritatea colegilor rămân la hotel sau eventual ieșim împreună, depinde de starea fiecăruia.
5. Mai dăm și pe acasă
Sigur că da, avem și noi o casă și dacă suntem norocoși o familie, iubit/ă și prieteni care ne așteaptă.
Nu este o surpiză că suntem mereu plecați, hotelul devine un fel de casă, colegii devin un fel de familie și orașul te adoptă după cateva călatorii în aceeași destinație. Totuși nimic nu se compară cu ultimul zbor când ne îndreptăm spre casă. Munca pare mai ușoară iar în ultimele ore din zbor corpul începe să se relaxeze și începem să fim mai veseli, cred ca sentimentul e comparabil cu cel al pasagerilor care se întorc acasă.
Deseori avem 3, 4, 5 zile libere consecutiv și apoi zile, sau săptămâni în care muncim. Sunt multe de zis în ceea ce privește orarul nostru de muncă, ar trebui un articol separat pentru asta.
6. Nu tot ce zboară se mănâncă
Nu e numai lapte și miere. Jobul văzut din afară e fascinant și industria aviației e foarte frumoasă dar nu este mereu grozavă.
Oamenii au impresia că tot ce faci e să călătoreși ca să faci bani. Probabil e exact invers. Faci bani ca să călătorești și o să te surprindă dacă îți spun că și o însoțitoare de zbor abia așteaptă să plece în vacanță.
Reușim de cele mai multe ori să ieșim din hotel și să vedem locuri la destinațiile în care aterizăm dar nu se întâmplă mereu. Oboseala, problemele personale, joburile sau hobby-urile parelele pe care le avem nu ne permit mereu să plecăm la plimbare și pot adăuga aici și situația financiară, un salariu normal nu este suficient să vizitezi 10 orașe pe lună.
7. Avem autoritatea sa nu îmbarcăm sau să debarcăm un pasager
Atunci când un pasager este nepoliticos, răspunde urât, a băut prea mult sau prezintă comportamente inadecvate, însoțitorii de zbor au autoritatea să le refuze îmbarcarea cu acordul căpitanului.
De cele mai multe ori când se ivesc situații de acest gen nimeni nu crede ca este posibil să le refuzi îmbarcarea și continuă să fie nepoliticoși până se trezesc că pășesc înapoi pe ușa pe care au intrat.
Acestea sunt doar 7 lucruri din culisele unei însoțitoare de zbor dar cu siguranță povestea astea poate avea mult mai multe puncte .
Dacă aveți o curiozitatea în mod special vă răspund cu drag dacă știu răspunsul :))
De la povestea de mai sus au trecut aproape 10 ani, când spun 10 ani pe de-o parte mă apucă nostalgia și pe cealalta, râsul.
Nu-mi vine să cred că de mai bine de 2 ani sunt eu, în propria-mi piele și 1.61m, în unifromă, cu deja 2 perechi de aripi și aproximativ 2000 de ore de zbor la activ.
Toate aceste numere, nu sunt cifre, sunt oameni. Oameni pe care i-am cunoscut de aproape si mi-au devenit prieteni, oameni cu care am lucrat sau oamenii care, sa spunem așa, doar mi-au trecut pragul. Noi, însoțitorii de zbor suntem primul contact dintre companie și client, lucru care necesită nervi buni și zâmbete largi.
Chair dacă încerc sa livrez un serviciu de calitate pentru client și pentru companie, recunosc că munca cu oamenii nu e mereu ușoară dar probabil fără ei ar fi și mai grea. Mi-e drag când oamenii se simt comfortabil la bord și când pot face zborul cuiva, chiar și cu un zambet, mai frumos.
1. Oboseala
Se întâmplă des, atât de des încât aș zice, mereu, să fii obosit în acest job, lipsa de somn, dereglările de fus orar, zboruri întârziate sau anulate, condițiile meteo sunt factori care în acest job nu ruinează doar călătoria pasagerilor spre destinația mult dorită dar mai ales orele de odihnă ale însoțitorilor de zbor.
Sunt 8 luni de când zbor transatlantic și nu sunt obișnuită încă cu schimbările de fus orar, am ajuns să renunț la lupta asta, ceea ce cred este că nu există obișnuință, există doar adaptare.
Acum cîteva luni am zburat în Oakland -San Francisco pentru 2 zile, nu reușisem să dorm aproape deloc acolo, mă simțeam tristă și abătută. Un sentiment de tristețe care creștea în intensitate și culoare. Într-un final am sunat-o pe mami plângând și i-am spus ” Sunt foarte tristă, cred că sunt în depresie” și mami ca femeie deșteaptă ce e mi-a răspuns ”Du-te la somn și nu te mai lua așa mult în serios”.
Când am aterizat înapoi acasă, mami m-a întrebat ” Ești încă în depresie?”, i-am răspuns ”Nu, am reușit să dorm pe avion”.
2. La bord este o cameră de odihnă
Dacă am vorbit despre oboseală să vorbim și despre odihnă.
Mi se pune des întrebarea cum supraviețuiesc pe un zbor de 11, 12 ore. Nu e magie, e somn.
La bordul avioanelor care zboară pe distanțe lungi este o cameră (camera celor 7 pitici) o numesc așa pentru că este foarte înghesuită, unde în cele mai multe dintre zboruri reușim să ajungem să tragem un pui de somn. Pauzele diferă în funcție de durata zborului și este la deicizia ta dacă în schimbul somnului preferi cărți sau filme.
3. Ni se cere numărul de telefon...
Ni se cere numărul de telefon și ni se fac complimente. Cu siguranță este la fel în orice alt job care e reprezentat de o uniformă elegantă. Uniforma reprezintă încă un fel de statut și statutul, este demonstrat la nivel psihologic că ridică libidoul oamenilor în general.
Au fost câteva situații de genul în ultimii 2 ani de când lucrez în aviație dar una dintre ele a fost spectaculară, pe un zbor spre Ibiza, zboruri cunoscute ca fiind ”circoteca” un băiat dintr-un grup de prieteni care meregeau sa sărbătorească petrecerea burlacilor a reușit după câteva sticluțe de Jack să mă ceară de soție în fața tuturor. Cum nu avea un inel, m-a cerut cu propriul ceas.
4. NU avem un "prieten" în fiecare destinație
Nu avem nevoie de benzină în fiecare stație. Majoritatea bărbaților așa cred și este o altă întrebare care se repetă.
Eu acum vorbesc din punct de vedere personal. În mod general pot să confirm că se întamplă să aud bârfe de la colegii mei cum că în unele porturi îi așteptă câte un soldat dar dacă vorbesc în mod general, nu e deloc așa. Majoritatea colegilor rămân la hotel sau eventual ieșim împreună, depinde de starea fiecăruia.
5. Mai dăm și pe acasă
Sigur că da, avem și noi o casă și dacă suntem norocoși o familie, iubit/ă și prieteni care ne așteaptă.
Nu este o surpiză că suntem mereu plecați, hotelul devine un fel de casă, colegii devin un fel de familie și orașul te adoptă după cateva călatorii în aceeași destinație. Totuși nimic nu se compară cu ultimul zbor când ne îndreptăm spre casă. Munca pare mai ușoară iar în ultimele ore din zbor corpul începe să se relaxeze și începem să fim mai veseli, cred ca sentimentul e comparabil cu cel al pasagerilor care se întorc acasă.
Deseori avem 3, 4, 5 zile libere consecutiv și apoi zile, sau săptămâni în care muncim. Sunt multe de zis în ceea ce privește orarul nostru de muncă, ar trebui un articol separat pentru asta.
6. Nu tot ce zboară se mănâncă
Nu e numai lapte și miere. Jobul văzut din afară e fascinant și industria aviației e foarte frumoasă dar nu este mereu grozavă.
Oamenii au impresia că tot ce faci e să călătoreși ca să faci bani. Probabil e exact invers. Faci bani ca să călătorești și o să te surprindă dacă îți spun că și o însoțitoare de zbor abia așteaptă să plece în vacanță.
Reușim de cele mai multe ori să ieșim din hotel și să vedem locuri la destinațiile în care aterizăm dar nu se întâmplă mereu. Oboseala, problemele personale, joburile sau hobby-urile parelele pe care le avem nu ne permit mereu să plecăm la plimbare și pot adăuga aici și situația financiară, un salariu normal nu este suficient să vizitezi 10 orașe pe lună.
7. Avem autoritatea sa nu îmbarcăm sau să debarcăm un pasager
Atunci când un pasager este nepoliticos, răspunde urât, a băut prea mult sau prezintă comportamente inadecvate, însoțitorii de zbor au autoritatea să le refuze îmbarcarea cu acordul căpitanului.
De cele mai multe ori când se ivesc situații de acest gen nimeni nu crede ca este posibil să le refuzi îmbarcarea și continuă să fie nepoliticoși până se trezesc că pășesc înapoi pe ușa pe care au intrat.
Acestea sunt doar 7 lucruri din culisele unei însoțitoare de zbor dar cu siguranță povestea astea poate avea mult mai multe puncte .
Dacă aveți o curiozitatea în mod special vă răspund cu drag dacă știu răspunsul :))
No comments:
Post a Comment