Friday 25 September 2015

25 de lucruri invatate pana la 25 de ani

 


   M-am nascut intr-o comuna din Romania care numara aproximativ 2000 de suflete, intr-o familie in care am fost iubita, in doua moduri diverse, dar iubita. Pe de-o parte mami care ma incuraja, ma rasfata, ma certa, ma consola, ma inaripa si nu a incetat niciodata sa o faca si pe cealalta parte, tati, care nu a stiut niciodata sa-mi arate asta, care rareori ma lua in brate sau imi facea un cadou, care ar fi vrut ...dar nu a stiut.

   Pe la varsta de 15 ani fusesem invitata de o buna prietena care incepuse studiile sa petrec cateva zile in Timisoara, imi amintesc si acum cat eram de entuzismata, pe autobuz ma uitam pe geam si singurul lucru la care ma puteam gandi era cat de frumos e sa pleci, sa cunosti alti oameni, sa traiesti noul. Intotdeauna am acceptat noul foarte usor, fara frica, fara retineri, fara intrebari.

 Inainte sa implinesc 18 ani am iesit pentru prima oara din tara, de pe la 19 am incercat sa calatoresc atat cat bugetul de studenta mi-a permis, iar la 22 de ani m-am mutat in Italia unde am stat 2 ani si jumatate, unde am crescut intr-un an cat altii in 10, unde personalitatea mea a inceput sa prinda contur, unde caracterul meu s-a consolidat, unde ranile s-au vindecat si unde mi-am antrenat fericirea atrofiata.

   Am fugit sau doar am cautat sa gasesc un loc al meu, un raspuns la multele intrebari, o solutie la probleme?  NU! Fiecare om decide pentru soarta lui, puteam sa raman in Timisoara, puteam sa raman in Roma sau puteam sa plec sa cuceresc Everestul sau sa stau la soare pe o plaja in Thailanda, sa vad rasaritul in Hawaii, puteam sa ma casatoresc, puteam sa fac un copil, sau sa imi deschid o afacere, sa continui sa muncesc la fostul loc de munca si totul ar fi fost OK! daca toate astea erau conectate la propriile mele valori si convingeri. Acum, sunt acolo unde am vrut sa fiu, am ceea ce am vrut sa am, lucrurile pe care m-am focusat, lucrurile in care am perseverat si lucrurile pentru care am pus mana la munca sunt bine materializate in prezentul meu si prezentul meu este ceea ce era in gandurile mele de dinainte sa le gandesc.

Toate lucrurile scrie mai jos sunt traite pe propria-mi piele.
Recomandare: cititi indicatiile cu atentie si nu respectati prospectul, scrieti-l!

PANA AZI, LA 25 DE ANI AM INVATAT....

1. CA NU TOTI OAMENII IUBESC LA FEL
   De cele mai multe ori pretindem ca ceilalti sa ne iubeasca asa cum noi la randul nostru iubim, uitam ca fiecare om este divers, are convingeri diverse, are idei diverse, a avut o copilarie si experiente diverse, daca nu acceptam asta o sa simtitm mereu lipsa de iubire. Am învăţat că, "dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul"…nu obisnuinta noastra de a da iubire e ceea ce ne face sa suferim, ci aceea de a cersi.

  2. CA VIATA NU ITI DA O A 2'A SANSA
   Atunci cand ai o sansa ia'o cu amandoua mainile, nu te gandi la consecinte, oricum nu o sa sti in ce directie o pot lua lucrurile,  dar ar putea sa-ti para rau daca pierzi sansa, aceeasi nu o sa se mai intoarca poate niciodata. Osho zicea "Nu te gandi daca sa te arunci, arunca-te si apoi gandeste".

3. CA AM NEVOIE DE IUBIRE SI ACCEPTARE
Da, am nevoie sa primesc iubire asa cum am nevoie sa dau iubire, am nevoie sa fiu acceptata de ceilalti, toti traim intr-un cerc social, toti  avem o familie si oameni in jurul nostru, toti vrem acceptare dar nu o acceptam.

4. SA NU MA MAI JUDEC
Nici pentru trecut, nici pentru deciziile gresite, nici ca  port XL, nici ca nu am sanii mari, nici ca azi nu sunt unde imi doresc sa fiu, nici ca ma murdaresc pe tricou cand mananc, nici pentru incapatanare, nici pentru rautate. Prin judeecata nu se naste o noua virtute, prin iubire poate.

5. SA MA IUBESC SI SA MA RESPCT
   Lucurile astea doua sunt FARA VALOARE. De ce? Pentru ca cercul de 360° incepe si se termina aici, daca ai iubire si respect poti sa oglidensti asta si ceea ce oglidensti se intoarce inzecit. Si asta nu inseamna sa te respecti cu o shaorma in fiecare luni si o sticla de vodka in fiecare vineri. Partea grea vine aici, respectul si o iubirea fata de tine o arati prin grija fata de stomacul, mintea si spiritul tau.

6. SA IMI IUBESC FAMILIA!!

7. SA NU MAI RENUNT LA ORGOLIU'
   Aici nu pot sa dau sfaturi, fiecare individ e unic, eu ma consideram mereu mica si neinsemnata (au avut grija altii sa ma faca sa inteleg unde mi-e locul, noroc ca si eu la fel) si nu am stiut ce insemna capul sus, privirea inainte si un du-te naibii la momentul potrivit. Atentie, folosit cu regularitate poate creea dependenta!
Un sfat modest. Stiu din experienta ca majoritatea femeilor renunta des la orgoliu' cand se indragostesc, le gasesc mai multe scuze barbatilor decat ei ar fi in stare si niciun barbat inteligent nu rateaza o minge aruncata la fileu doar ca, nu mai e interesat de joc.

8. SA NU AM REGRETE
Ce a fost a fost, ce este sta in mainile mele si ce va veni pot sapa si semana dar fara ploaie nu se face nimic.Viata e scurta, frumoasa si salbatica. Chiar nu are rost. Sti ce zic?

9. SA FIU INDEPENDENTA
Pot sa fiu considerata materialista, fara suflet and so on dar pentru mine banii conteaza. Fara bani nu pot manca, nu pot bea apa, nu ma pot imbraca, nu pot avea lumina seara, nu ma pot uit la un film, nu pot folosi internetul, nu pot sa imi maresc potentialul , sa imi descopar noi pasiuni si sa imi incurajez creativitate, nu poti trai linistita si linistea este o subramura a fericirii. Cum era? Banii nu aduc fericirea dar daca as avea mai multi bani, as fi foarte fericit.
Educatia financiara este la fel de importanta ca cea morala sau sentimentala, din belsug poti ajuta, din saracie poti doar impovara.

10. SA IMI ANTRENEZ FERICIREA
   Meniul zilei: fara stari de naspa, aiurea , fara ganduri melancolice, fara sentimente care ma coplesesc, fara plangere de mila, fara drama, fara crize, fara vinovati. CU un zambet pe buze, cu seninatate, cu ganduri frumoase, cu bunatate, cu entuziasm, cu gentilete, cu respect, cu compasiune, cu calm, cu bucurie, cu pasiune, cu creativitate, cu pozitivism, cu optimism.

11. SA EMPATIZEZ CU CEILALTI
   Adopt aceleasi comportamente ca acelea pe care vreau sa le primesc. Ascult cu atentie, privesc in ochi, rad la glumele celorlati, ii imbratisez din tot sufletul, ii trag de urechi, simt cu ei, dorm pe acelasi pat al suferintei lor si plang cu ei, ma ridic cu ei, alerg cu ei.

12. SA IMI SPUN DA! (nu vorbesc de ciocolata)  vorbesc despre performante personale, despre incurajare, momentul ala cand te bati singur pe umar si iti spui BRAVAO MA! Sunt o capricioasa ciudata, vreau o cariera, vreau o afacere, vreau o familie, vreau un copil T(s)UNAMI - Multumiri Gabrielei:))- , vreau sa calatoresc, vreau, vreau ,vreau si caut solutii sa le am, muncesc sa le am, ma schimb ca sa le am, traiesc sa le am. Si cei mai pesimisti ar zice "dar nu le poti avea pe toate" DA DA DA

13. SA AM INCREDERE IN MINE
   Asta a durut, dar unde nu e durere, nu e placere. Nu poti avea incredere in tine cand ai trait putin, modest si mediocru. Modestia traita cu moderatie este o virtute, cu exageratie este lipsa de incredere in tine.
 Cum era? Prin greutati spre stele, in mainile mele calea lactee.

14. SA VISEZ
   Cu ochii deschisi, inchisi, nu conteaza. In general oamenii se vad prea mici ca sa viseze, sa se viseze in locuri marete, in cele mai adanci ape, respirand aerul rarefiat din varful muntelui, pe yacht in mijlocul oceanului, la bratul unui barbat/femei pe care il doresc, imbracat la costum in fata a 1000 de oameni, la propria expozitie de pictura. Suntem invtatati de mici ca: vorba dulce mult aduce si capul plecat sabia nu-l taie dar nu suntem invatati sa traim autentic si sa visam autentic, preferam sa visam la grija zilei de maine si nu la fericirea zilei de azi. Eu ma visez sirena, pot?

15. SA-MI SUFLEC MANECILE
   Aceasta este religia mea. Multi merg la biserici sa se roage pentru sanatate, bogatii si iubire. Eu fac sport, mananc sanatos, imi suflec manecile si bag munca fizica, munca spirituala, investec in caracterul meu, in cresterea personala si nu astept nici sa ma  trasneasca iubirea pentru ca EU AM iubire, EU SUNT iubire, nu sap in cautare de comori ascunse ci ma educ ca sa le constuiesc. Si crede-ma ca si Dumnezeu iubeste oamenii cu manecile suflecate.

16. SA AM RABDARE
   Asta e cu dus intors. La dus natura mea pacatoasa ma face sa vreau totul AICI, ACUM si modelat pe gusturile mele. Mda, mai taie din ele. Si la intors, tot drumul plang si bat din picioare ca aceste notiuni de timp si spatiu sunt limitate. Nu, asta nu am invatat dar orice minciuna recunoscuta este pe jumatate pedepsita!

17. SA ARD CORABIILE TRECUTULUI
   Le-am carat o perioada si a fost tare greu drumul. Oboseam repede si ma reprindeam agale.
Nu  iti poti trai din plin viata uitandu'te doar in oglinzile retrovizoare. Poti doar sa mai tragi cu ochiul  pentru a examina evolutia, nu a repeta greselile si sa te simti din nou copil.


18. CA POTI FACE IUBIRE FARA DRAGOSTE  dar nu si invers.

19. SA MERG LA PAS DOMOL
   Oricat de inalt ar fi muntele care vreau sa-l escaladez si oricat de sus as vrea sa ajung nu ma grabesc, ma bucar de peisaj , ma opresc sa beau o gura de apa, stau de vorba cu un strain, citesc indicatiile, satisfactia si bucuria e mai mare asa pentru ca m-am bucurat de drum si pana in varful muntelui nu am pierdut micile lucruri care fac diferenta dintre o viata  frumoasa si una doar realizata.

20. SA IUBESC SINGURATATEA
  Singuratatea m-a doborat si tot ea m-a ridicat, a fost acolo in drumul cunosterii de sine, a fost haina care mi-a tinut de cald in cele mai frigruoase zile, a fost cea care m-a invatat sa ma strang singura in brate, a fost cheia care a deschis lacatul spre iubirea de sine, a fost forta care a facut schimbari, a fost totul fara nimeni. A fost cea care m-a adus cel mai aproape de oameni.

21. SA IMI ALEG TRIBUL
   Atunci cand esti copil ai putine optiuni, fie ca vorbim de verisori, vecini si prieteni sunt cei cu care te nasti, putem face o paralela la bani, nu toti ne nastem cu aceeasi suma dar toti o putem dobandi in baza valorii noastre. La fel si cu tribul , dam la o parte maracinile, gunoaiele si pupincuristii. Ne alegem oamenii nostri, in care credem, pe care ii apreciem, care sunt acolo pentru tine si esti acolo pentru ei. Daca nu te crezi destul de norocos inca te intorci la punctul 20 si il repeti pana ai invatat lectia dar nu te intorci la pupincuristi!!!!

22. SA MA FARESC DE OAMENII RELIGIOSI
   Sunt cei mai frustrati oameni, traiesc in judecata fata de ceilalti si fata de ei, traiesc in conflict tacit cu cei din jurul lor, ciudosi ca trebuie sa se ascunda in spatele unei etichete.

23. SA CHELTUIESC PE CALATORII
   Ahhh, unul dintre subiectele care rezoneaza perfect cu natura mea aventuriera. Una dintre slabiciunile mele care am transormat-o in cea mai mare forta.
Calatorind, singura activitate care ma face sa uit de timp si spatiu, in care nu mai sunt Amelia, 25 ani, zodia balanta, visatoare cu norma intreaga, sunt un Nimeni, pe orice strada, carare, mare, munte din lumea asta, descoprind dincolo de oameni, frumusetea naturii, miracolele ei, este singurul mod in care ma pot intoarce in trecut sau pleca in viitor. Nimeni pe strada e frumos, pentru ca nimeni nu se pote gandi la la nimeni, pentru ca mintea se gandeste la minte si inima la inima. Pentru ca daca plang e doar de uimire, de fericire sau de ras, pentru ca oricat de mult as merge nu reusesc sa obosesc, pentru ca oricat de mult as vedea nu reusesc sa ma opresc, pentru ca oricat de mult as cunoaste e mereu ceva nou de cunoscut. Pentru ca noul ti se pune in fata ca o harta pe care tu poti trasa strazile pe care sa mergi. Pentru ca ma face sa renunt la asteptari, la patul perfect, la fata perfecta, la tinuta perfecta, pentru ca e singurul moment in care traiesc dintr-un rucsac si sunt fericita. Pentru ca nu am auzit pe niemni care sa nu spuna WOOW mai vreau. Pentru ca ne-am nascut calatori.

24. SA SARBATOREC VIATA
  Din pacate am inteles tarziu ca viata e minunata, ca este cel mai frumos roman care s-a scris vreodata, in care intreaga actiune se desfasoara lent si in suspans, neoferindu-ti ocazia sa citesti urmatorul capitol pana nu l-ai invatat pe ultimul. Au fost ani in care de-a dreptul eram frustrata, rautacioasa si ignoranta, mi se parea un lucru urat viata , traiam mereu o drama, toate mi se intampla NUMAI MIE si aveam numai ghinion....pentru ca eu nu traim, supravietuiam si ma chinuiam, ma biciuiam. Apoi toate bicele acelea au lasat cicatrici, a urmat perioada in care nu ma interesa de nimeni, imi urmez propriul interes, sunt o persoana fara scrupule care calca pe cadavre. Din fericire nu am reusit sa fiu asa, era o lupta continua intre adevarata mea personalitate si cea adoptata, cu timpul am inceput sa ma cunosc, sa accept si partile slabe si sensibile si sa le iubesc, sa le schimb si sa inteleg ca ceea ce noi nu acceptam in noi sunt calitatile pe care ceilalti le vad in noi.
Astazi sunt fericita, fericita tare!

25. SA FIU MULTUMITOARE.
Multumesc viata!

Facand o recapitualre, cred ca cele mai importante pentru mine dintre cele scrise mai sus sunt punctele 1, 3, 5, 8, 15.

Am inceput sa scriu randurile astea cu o saptamana in urma, cineva  mi-a zis intr-o seara la cina, si ce cadou te-ai gandit sa-ti faci de ziua ta? Ma gandeam ca in cateva zile plec, in valiza mea incap doar cateva lucruri si nu imi trebuie nimic, apoi am analizat posibilitatile si am inteles ca nu trebuie sa fie obligatoriu un lucru material.

Nu-ti vor ajunge niciodata doua maini pentru cadoul perfect.


Nu trebuia oircum sa te intorci sa verifici punctele 1, 3, 5 , 8, 15, acelea sunt doar numerele mele preferate:D asta ca sa completez punctul 16 si sa merit o pedeapsa intreaga, nu-mi plac jumatatile de masura.


T.A

Thursday 24 September 2015

LA SUPERLATIV

 

   Cele mai frumoase povesti se scriu in secret si pe neasteptate. Inceputul este normal, cotinuarea se lasa cu emotii si finalul cu imbratisari. Cea mai frumoasa poveste iti aminteste de dimineata in care ai zambit fara motiv. El a scris doar o pagina in cartea vietii tale pe care tu continui sa o citesti pentru ca este cea mai frumoasa pagina. Nu e nevoie de o carte groasa ci de una buna care sa te tina treaza pana in zori.
   Cea mai frumoasa poveste este cea in care regizorul s-a oprit la mijlocul povestii, pentru ca inca se spera la un final ca in basme. Cea mai fumoasa poveste este cea mai grea, fabolele sunt pentru copii si oameni mediocrii. Cea mai frumoasa poveste s-a scris intr-o seara de toamna intre ea, el si doua farfurii pe masa, un vin bun, rosu,  lumina lumanarii, priviri inlantuite si putine cuvinte .
   Cea mai frumoasa dimineata a fost cea de dupa.

Saturday 12 September 2015

Prima oprire, Sicilia

  Ne proiectasem mental cu mult timp inainte vacanta perfecta si ca orice proiect bine facut s-a transpus din mental, in real. Am ridicat sus steagul ca dupa un razboi in care am dus lupta cea dreapta pana la capat. A fost prea mult, am pus prea multe virgule, am trait nopti lungi, zile gri si am lasat prea multe umbre ale prejudecatii sa ne treaca calea....

 ....Dar intr'o dimineata ne-am trezit, ne-am baut cafeaua si ne-am pus la munca, munca voluntara in propriul ineres, am sadit cele mai bune seminte, am ingrijit cu dragoste plantele, am udat la timp si  am cules cele mai bune roade.

   Apoi, dupa cea mai lunga noapte am vazut cel mai frumos rasarit, am ciocnit in cinstea unei noi vieti si am baut din cea mai dulce cupa, cupa fericirii.

  A fost ceva la care amandoua visam de mult. Pentru cineva, a fost o prima data. Pentru cineva, a fost ca niciodata.

A fost odata ca niciodata

Cu racheta, cucerind planeta

Zahar , grasimi bla bla bla

Bucurie sub palarie

Energie vie

Mamon in baston

Cefalù flu flu
Uitare in zare

Zambete, culoare

Cu privirea spre mare

Who run the world??

Nature, you did a great job sweetie!

O pitica in zare

Salutari din departare

Prostindu-ma in stil mare

Dupa indelungi cautari, am gasit-o, casa visurilor, Pe cealalta parte....

...marea





 Eu la picior, ea pe motor

Aici. mi'am tinut respriratie... dupa ce am tras adanc aer

Fashion bby

Wild side
 Vine valu'

Cautand caluti...de mare

Numai ce invatasem sa merg pe apa

Va pupam , va salutam, cu zambete va lasam


Thursday 10 September 2015

Taie fara mila aripile demonilor

   Nu stiam ca imi place  sa calatoresc, cum nu stiam nici ca imi place sa petrec o seara in casa alaturi de oamenii potriviti, la masa potrivita. Partea frumoasa a vietii e tocmai aceasta, sa fii deschis sa inveti, daca am sti totul ar fi plictisitor, sa accepti ca daca nu e bine e rau si sa intelegi ca orice experienta te ajuta sa cresti, atat cat vrei.

 august 2015, Sicily
   Nu stiam cat entuziasm, cata bucurie, cata agitatie dulce este in regizarea unei calatorii, in a cunoaste oameni noi, in a fi protagonista vietii tale, in a cunoaste locuri prin povestile altora, in a invata lectii fara teorie, in a cauta emotii in priviri, a dezbraca oamenii de secrete, in a imbratisa un necunoscut, in a ma trezi sub alt cer dar cu acelasi soare.

   Calatorind am inteles majoritatea lucrurilor care conteaza pentru mine, am investit in ele si ele au mizat pe mine, am batut palma si am castigat cel mai tare pariu.

   Iubesc sa analizez micile detalii din comportamentul unei persoane, in timp ce vorbeste, sa observ cum isi arunca ochii fugitiv in partea stanga in timp ce pe langa cele zise ar mai fi multe de zis, cand cuvintele devin greoaie si isi incruciseza picioarele, cand buzele iau linia unui drum drept in semn de resemnare, cand apleaca privirea vorbind de ceva, ce candva, i-a rupt aripile, cand rade cu pofta si ochii i se lumineaza, cand ma priveste detasat, cand isi imbratiseaza mainile si e pregatit sa asculte...

   Nu am stiut sa ascult mai mult decat cuvinte, sa dezbrac mai mult decat  haine, sa privesc mai mult decat aparente, sa iubesc mai mult decat iubire.

   Iubirea fata de oameni, atentia dedicata altora, mai putina importanta individuala, mai mult rasfat relational, mai multa implicare, mai multa interogare intrinseca, ajuta. Ajuta sa nu mai depinzi, sa nu te mai plangi, sa nu mai cauti vinovati, sa nu mai dramatizezi, sa iti incarci bateriile, sa sapi adanc, sa te descoperi si sa iti iubesti comoara.
   Poti da din ceea ce ai dar nu ti se poate da ceea ce nu ai, se poate invata, este o sabie cu doua taisuri si este ascutita bine...

Taie fara mila aripile demonilor.


Wednesday 5 August 2015

Atunci eram fericita.

 

   Am trait pentru mult timp in trecut, in amintiri , in relatii trecute, in stari interioare apuse, in emotii  absente si  nu, nu pentru ca mai aveau vreo relevanta toate astea in prezentul meu dar pentru ca ma atasasem de ele ca de un bun prieten, se crease o legatura stransa intre mine si trecutul meu….si de cele mai multe ori ne atasam de trecut doar ca sa ne identificam, trecutul nostru ne spune cine suntem, ce rezultate am avut, ce sentimente am trait, cat am slabit, cat ne-am ingrasat, cat am evoluat sau am stagnat. Traim intr’o competitie cu trecutul nostru astfel incat azi sa fim mereu invingatori sau cel putin cu un pas inainte. Intrebare este:  ce esti fara trecutul tau, ce simti aici si acum, cat iubesti, cat te bucuri, cata pasiune e in viata ta, cat entuziasm simti chiar acum sau doar iti place sa te minti singur?

   Eu stau pe balcon, ma bucur de aerul de seara, de stelele de pe cer, ma bucur de libertate, ma bucur de liniste, sunt entuziasmata ca pot scrie, ca pot stringa aici ce simt, ce sunt , ce gandesc, ce traiesc, ca am iesit din carapacea mea protectoare a "rautatii sociale" a "datului cu parerea" a "judecatilor" si am invatat sa traiesc autentic si fara inhibarea emotiilor si a gandurilor. Daca vrei sa zbori trebuie sa dai aripi gandurilor tale, sa fii liber sa simti, sa faci loc emotiilor , sa fii prezent in viata ta si in viata altora, sa'ti lasi spiritul liber, mintea curioasa si inima indragostita de viata.
    
   Atunci eram fericita, imi sopteste mintea, dar nu si inima, atunci cand ma uit la pozele trecutului , nu si inima, pentru ca inima e aici cu mine si invatand sa fiu multumitoare, acum traiesc cel mai frumos moment din viata mea, pentru ca acum e tot ceea ce am!







Tuesday 28 April 2015

Welcome to my world!



   Chiar daca azi m-am trezit cu fata la cearceaf si dispozitia mea ma face sa cred ca inca sunt cam sifonata vreau sa scriu!Recunosc, pe zi ce trece, ca e singurul lucru care imi place sa-l fac chiar si atunci cand umorul meu e negru, ma relaxeaza, ma face sa ma simt implicata, purtata intr-un loc doar al meu unde pot sa ma exprim cum vreau, cum simt, cu pasiune, cu bucurie, cu zile mohorate, cu proasta dispozitie, cu gandul ratacit prin lumea larga dar cu inima aici, cu mine.

   Deseori imi place sa incalc regulile, stiu ca trebuie sa fie un blog pe domeniul "beauty" si adesea firea mea deschisa si extrovertita nu reuseste sa se opreasca doar la atat, mi-am pus intrebarea daca e bine sa imbin subiectele si raspunsul mi l-am dat in timp, "nu conteaza atat timp cat esti autentica".

   Voiam  initial sa scriu un articol despre o masca pentru par si fata cu avocado (care o sa urmeze pe blog)  dar mi-am dat seama ca nu este ceea ce vroiam cu adevarat. Dorinta mea era de a scrie un articol despre vizitele mele acasa care s-a nascut inca din perioada in care eram acolo, in locul acela frumos care il port in suflet, cu mine, mereu, cu amintiri inca vii, cu prietenii cei mai buni, cu care mi se intampla la fel ca atunci cand beau un pahar de vin bun, savurez cu mare drag din compania lor:)
  Prima oara am fost acasa in noiembrie anul trecut, dupa aproape doi ani, mi-am indeplinit visul despre care am SCRIS AICI , a fost momentul in care am iniziat blogul, a venit in aceeasi perioada si pasiunea pentru produse cosmetice homemade si continui sa fiu indragostita de ambele in aceeasi masura.
   Nu ma asteptam sa ma intorc intr-un timp atat de scurt dar cum niciodata nu sti ce iti rezerva viata, dupa mai putin de 4 luni eram din nou pe taramuri natale. De data aceasta trebuia sa rezolv chestii birocratice, le-am facut pe toate cu ajutorul oamenilor din jurul meu dar am facut si lucruri care nu erau nici in "to do-ul".  nici in "wishlistul" meu. Viata are mereu stilul ei unic si personal de a da raspunsurile la intrebarile  pe care renuntasem sa mi le mai pun, inchisesem capitolul, terminasem cartea si am decis ferm sa merg inainte. Probabil, dorinta mea de a sti "de ce-ul" a fost atat de mare incat tot universul a complotat la acest plan elaborat de a ma face sa inteleg nu totul, ci chiar mai mult. Am avut privilegiul de a mi se derula povesti originale dintr-un trecut indepartat pe care il uitasem , aproape, dar si mai mare a fost privilegiul sa descopar ca eu m-am schimbat, ca m-am maturizat si ca reflexia vechii oglinzi acum e sparta in bucati, acum am una noua care este in totalitate fidela mie insumi. Se zice ca cel mai frumos lucru e sa te intorci intr-un loc in care lucrurile au ramas la fel, oamenii au ramas aceeasi si sa realizezi doar cat de mult tu te-ai schimbat, nu am putut intelege semnificatia acestei fraze pana acum :)
   Ce am invatat:
* Ca trebuie (este o obligatie) sa ai curajul sa pleci cand nu mai apartii unui loc
*Ca ce e al tau se intoarce la tine daca il lasi liber
*Ca este necesar sa accepti si suferinta in viata ta, sa nu te ascunzi de ea, te ajuta sa cresti "muschiul" emotional, sa-ti cunosti limitele.
* Ca traim prea mult din amintiri, ca realitatea o constientizam prea putin.
*Ca viata nu iti da toata raspunsurile cand vrei ci cand ti-ai invatat lectiile
*Ca astazi am tot ceea ce am nevoie sa fiu fericita.


   Anche se oggi non mi sono svegliata di buon umore, ho voglia di scrivere! mi rendo conto che è l'unica cosa che ho voglia di fare anche quando sono di umore nero, mi rilassa, mi fa sentire coinvolta, mi porta in posto che è solo mio e dove mi posso esprimere come voglio, come sento, con passione, con allegria, con giorni brutti, con il mio umore scuro, con i pensieri giravagando per tutto il mondo ma con il cuore che resta qui, con me!

   Spesso mi piace di rompere le regole, lo so che dovrebbe esssere un beauty blog ma, poichè  sono una persona molto aperta ed estroversa, mi capita di andare oltre a questo concetto di "beauty". Mi sono posta la domanda se sia bene intrecciare queste due cose e la risposta è venuta col tempo"basta che  rimani autentica, si!".
   Volevo inizialmente scrivere un articolo su una maschera per il viso e per i capelli, fatta con avocado (ne troverete comunque la descrizione nel prossimo articolo) , ma mi sono accorta che non era quello che volevo davvero. Il mio vero desiderio era di scrivere un articolo sul mio ritorno a casa, era una idea nata già nel periodo in cui ero ancora li, in quel bel posto che porto nel cuore, con i ricordi ancora vivi, con i miei vecchi amici con i qualli mi sento nello stesso modo di quando mi trovo davanti ad un buon vino :)) non riesco a stancarmi della loro compagnia.
 La prima volta dopo due anni sono tornata a casa a novembre dell'anno scorso,  ho scritto QUI che sogno avevo realizzato :), è stato quello stesso periodo in cui  ho iniziato a fare blogging ed ho coperto un altro grande amore, ovvero i prodotti cosmetici "homemade".
Nonavrei mai detto che sarei potuta ritornare li in breve tempo  ma non si sa che ti riserva la vita, dopo meno di quatro messi ero di nuovo là. Questa volta dovevo risolvere alcune cose burocratice, e sono riuscita a fare tutto con l'aiuto delle persone che mi stavano intorno. Tuttavia mi sono trovata a fare ache cose inaspettate che non avevo affatto programmato. La vita ha sempre il suo stile unico e personale per rispondere alle domande alle quali,  hai già rinunciato ad avere le risposte, magari tu hai chiuso il capitolo, hai finito il libro e hai deciso di andare avanti ma le risposte arrivano lo stesso. Forse la mia curiosità di sapere il "perchè" era cosi grande che tutto l'universo se è impegnato per farmi capire quello che non avevo ancora risolta nella mia vita. Ho avuto il privilegio di sentire storie originali di un passato che avevo dimenticato, quasi, ma la più grande soddisfazione è stata a vedere quanto io sia cambiata, quanto io sia maturata e che quel' imagine di me riflessa nel vecchio specchio ormai non esiste più, ce n'è una nuova che si prende fedelmente cura di se stessa. Si dice che la cosa  più bella sia tornare in un posto e vedere che tutto è uguale e che sei solo tu quello che è cambiato, non avevo capito veramente il significato di questa frase prima di vivere questa esperienza.
   Ho imparato:
-Che devi trovare la forza di andartene quando non apartieni più ad un posto.
-Che quello che è tuo torna da te se lo lasci libero
-Che è necessario accetare la sofferenza nella tua vita ed imparare a negoziare con lei, essere cosapevole che ti aiuta a crescere il  "muscolo" emozionale ed a conoscere i tuoi limiti.
-Che viviamo troppo nei ricordi, che siamo pocco consapevoli del presente
-Che la vita non ti da tutte le risposte quando vuoi, ma quando hai imparato le lezioni
-Che OGGI ho tutto quello che mi serve per essere felice.





How to pose like a model.Unsuccessful.
con Cindy 
serenità
Timisoara centro



End of the story.



Amelia Tundrea

Ce am realizat până la 30 de ani

Mă apropii cu pași repezi de 30 de ani. Este primul prag din viață pe care chiar îl simt ca un prag. La 20 mă uităm doar înainte, acum mă ...