Viata devine pe luna ce trece mai haotica, azi rad, maine plang, lucurile se intampla repede, cateodata zbor la New York dus-intors in 2 zile, azi sunt in Asia, maine in America si poimaine ma intorc acasa si cand ofiterul de la securitate ma intreaba de unde vin, imi trebuiesc cateva secunde bune sa ma gandesc la un raspuns.
Ieri am aterizat din New York in Roma, azi scriu de acasa in timp ce incerc sa-mi desfac bagajul, bag la spalat, calcat pentru refacut bagajul si lasat casa in ordine. Mai devreme a plecat mami dupa o conversatie de incurajare, oare o sa cresc vreodata? si as fi vrut sa dorm putin, in schimb mi-am facut o cafea si butonez aici, asta este mai odihnitor pentru mine, mai terapeutic.
M-am mutat in Italia acum o luna si putin, si desi credeam ca o sa-mi priasca, momentat ma zbat cu toate fortele...sa nu stau. Aveam confortul meu in Anglia, masina mea, prietenii mei, sala mea, parcul in care alergam, masina mea de cafea si restul, ce nu aveam, ma obisnuisem sa nu am.
Azi dimineata m-am trezit in lacrimi, fara motiv, trista, nostalgica, intr-o casa pe care, inca, nu o recunosc ca a mea. Mie imi place zona de confort, cred ca le place multora, pentru mine zona de confort se aseamana cu momentul in care te arunci in patul tau seara si patul te ia in brate, te iubeste, e al tau, cand dimineata stii ce gust are cafeaua cu laptele pe care il cumperi de ceva timp de la chioscul de la colt. Cand apa de la dus are aceeasi viteza de ani si nu isi schimba temperatura la fiecare minut, cand deschizi ochii in camera pe care o cunosti si lumina soarelui rasare si creeaza aceleasi culori si forme pe peretii camerei tale, cand auzi motorul masinii si stii ca sotul, prietenul, mama, tata, copilul ajunge acasa, si te pui sa incalzesti mancarea, zambetul de pe fata, creste.
Viata asta haotica ma face imi pun multe intrebari. Este ceea ce vreau? Merg in directia corecta? Vreau sa fac altceva? Folosesc tot potentialul pe care il am?
Cred ca, odata oameni adulti nu mai e cale de intoarcere, adica cum? parca acum am descoperit roata. O sa spui, Amelia, "acum ai descoperit ca viata merge numai inainte, ti-au trebuit 28 de ani sa intelegi asta?", si raspunsul este Da, DA!, eu tot asteptam momentul cand lucrurile incetinesc, nebunia asta nu o cunosc, parca alerg dupa momente si de multe ori, le pierd, dispar.
O prietena mi-a zis recent, tu iti dai seama ca tu traiesti intr-o viata cat traiesc altii in 3, tu iti dai seama de cate experiente de viata faci, de cati oameni cunosti, de cate locuri vezi, de cate aventuri ai? de care tari vezi intr-o luna, continente? Pentru un moment a fost o revelatie, nu, nu mi-am dat seama pentru ca nu am timp sa realizez, poate nici nu eram pregtita sa realizez. Luna trecuta am fost in 7 orase, pe 3 continente, am fost plecata de acasa intr-o medie de 20 de zile, am zburat 75 de ore activ si vreo 20 de ore ca si pasager si statistica poate continua.
Rezultatul la statistica asta este ,"WOOW"
Cand ajung in impas se intampla ceva cu mintea mea, isi pune un km de intrebari, cred ca mintea mea se transforma in autostrada la care se viseaza in Romania acum, o autostrada de intrebari si cumva, as vrea raspunsurile la toate, aici si acum si singura cale de a ma linisti e dragostea celor din jur, confortului zambetului mamei mele, te iubesc-ul de la Joey(prietenul meu), cuvintele calde si imbratisarile virtuale sau reale care imi arata ca viata e absolut MI-NU-NA-TA, asa cum e ea si continua sa ne invete si sa ne dea lectii atunci cand refuzam sa le mai primim.
Realizez ca suntem o piramida de suflete vii si tot ceea ce conteaza sta in cum ne sprijinim unii pe altii.
Acum ma intorc la facut bagaje, maine plec la Oslo, duminica in Orlando, marti in Stockolm si joi in Dubai, pentru vacanta, si apoooi, locul pe care il numesc acasa, Timisoara, doamneee!! abia astept sa imi smotocesc nepotelul!
Pozele lunii februarie...
NEW YORK
Valentine's Day- Haarlem
AMSTERDAM
Rasarit, conducand spre aeroport in Amsterdam
KRABI- THAILANDA
COPENHAGA
OAMENI DRAGI
Amelia T
No comments:
Post a Comment