Tuesday 22 September 2020

Ce am realizat până la 30 de ani


Mă apropii cu pași repezi de 30 de ani.

Este primul prag din viață pe care chiar îl simt ca un prag.

La 20 mă uităm doar înainte, acum mă uit și în oglinda retrovizoare.

Până la 30 de ani credeam că o sa ajung să am ceea ce mi-am propus si să devin ceea ce vroiam să devin ‘când mă fac mare’. Acum cred că încă nu știu ce vreau să devin "când mă fac mare". Lucrurile par mult mai ușor de atins în imaginația de copil și timpul nu se grăbește așa cum o fac în viața de adult.

Negru pe alb, pentru standardele multora nu am realizat nimic: nu am copii, nu sunt măritată, nu am credit la bancă, nu am casă cu contract si ce să vezi, mai nou, cu Covidul ăsta, nu am nici job.

Totul se calculează în aur. 

Nu e interesat nimeni să vadă în spatele cortinei. Ai sau nu ai? Na, ești un fraier!

Dar eu insist să vă spun ce am facut până la 30 de ani. 

Am luptat cu viața și am ieșit învingătoare. Fără să mă plâng deloc, pentru că nu aș schimba absolut nimic, asta am făcut:

Am schimbat câțiva iubiți pentru ca mi-am dorit mereu sa mă mărit din dragoste și să am o relație funcțională, nu de fațadă, nu "să inghit și să tac", nu că deh..e timpul și nu că...trebuie (urăsc acest cuvant) .

Am avut 5 operații la rinichiul stâng care m-au învățat să am grija de corpul meu mai mult, să îl prețuiesc și să las furia deoparte, să accept unele lucruri și să ințeleg că orice trăire interioară este urmată întodeauna de o reacție exterioară.

Am lucrat ca și ospătar în Italia până când mi-am dat seama că nu-mi place deloc și apoi m-am mutat pe avione. Am învățat că dacă faci lucruri doar pentru bani, folosești banii pentru a iți repara sănătatea. 

Mi-am făcut prieteni pe care îi pot numi familie, sunt atat de binecuvântată să îi am.

Am descoperit culturi, am învățat alte limbi, alte tradiții, am invățat rețete culinare din diferite țări....pentru viitorul soț haha

Am pierdut un părinte, o durere pe care numai dacă o experimentezi, o poți înțelege. 

Am vizitat 30 de țări pe 5 continente, am înotat in mările și oceanele lumii.


Am făcut terapie și am trecut de la stări depresive la stări de bucurie, de mulțumire, de acceptare, am invățat să-mi fiu prietenă bună.


Am învățat că trecutul meu nu este povarea mea ci este sursa mea de creștere, motivația mea și binecuvântarea mea.


Și o să închei cu 2+2 cuvinte: Am învățat! lecții pentru viață și Am trăit!



Ce am realizat până la 30 de ani

Mă apropii cu pași repezi de 30 de ani. Este primul prag din viață pe care chiar îl simt ca un prag. La 20 mă uităm doar înainte, acum mă ...