Poate cel mai greu e sa te dechizi, sa spui ce simti, ce iti framanta sufletul si la ce iti fuge gandul inainte sa adormi.
In fiecare perioada din viata fericirea inseamna altceva. Cand esti copil fericirea inseamna sa iesi cu parintii la o inghetata, sa ti se citeasca povesti inainte de somn si sa vina Mos Craciun, pacat ca lucrurile se complica pana ajungem adulti si obiectivele noastre se transforma in niste comori ascunse pe o insula a piratilor. Ne dorim mai mult pe zi ce trece, ne dorim mai bine, ne dorim situatie financiara, ne dorim corp perfect, suflet bun, o personalitate vibranta, un caracter integru. Devine o ancora infipta in adancul marii care o tragem dupa noi pana obosim, pana realizam ca stam pe loc si nu se schimba nimic, pana intelegem ca imperfect e de fapt, perfect!
Schimbarea inseamna nou, inseamna entuzisam, iesire din zona de confort, dar ne trezim apoi ca vrem stabilitate si acelasi loc pe care sa il numim "acasa", pentru ca tot ceea ce traim pentru prea mult timp ne plictiseste, indiferent ca e viata traita pe varf de munte sau in adancul prapastiei. Diversitatea ne defineste ca fiinte umane, nu pot gasi un cuvant mai potrivit.
Am inceput sa simt un gol, un gol care e acolo, constant. Ce faci cand golul creste si tu incerci sa te zbati in toate partile ca sa il acoperi sau incerci sa fugi oriunde si te urmareste. Am incercat sa merg in vacanta, am incercat sa ma ascult, am incercat sa-l identific, sa-l urmaresc, sa-l definesc. Am incercat. Sunt oameni care il traiesc cu zambetul pe buze, eu nu pot, mi se citeste pe fata orice emotie, sunt transparenta, o carte deschisa, plang cand sunt trista si rad cu gura pana la urechi cand sunt fericita, deseori ma consider norocoasa ca imi pot exterioriza emotiile si alteori ma consider slaba pentru ca nu le pot controla. Viata este plina de contraste si iubesc contrastele in orice forma si continut.
Ma consider o femeie fericita si norocasa, viata nu mi-a dat pana acum tot ce am vrut dar mi-a dat ceea ce am avut nevoie. Am trait zile mai bune dar am trait si zile mai proaste. Viata mea poate nu e perfecta dar ma simt binecuvantata in fiecare dimineata pentru ceea ce am. Cand invatam sa multumim si renuntam sa cersim o sa experimentam o bogatie si o parte a vietii care era ascunsa in spatele lamentarilor.
Inlauntrul meu am gasit o femeie puternica atunci cand ma asteptam mai putin, am gasit un sprijin pentru familia mea, am gasit sensibilitate, am gasit forta sa ma ridic si sa merg mai departe de fiecare data, am gasit bucurie imensa ca mai tarziu sa ma regasesc pe marginea unea prapastii agatata cu o mana de gaura de iesire, la pragul depresiei, intr-un labirint al tristetii, al apatiei, pentru ca tot ce creste, ofileste si renaste in fiecare an, mai mare, mai stalucitoar, mai puternic. Ca sa escaladezi un munte nu mergi intotdeauna in sus, de multe ori mergi in linie orizontala sau te rostogolesti, important e ca atunci cand ai ajuns sus sa spui ca s-a meritat fiecare pas.
Ce am facut cu golul acela? L-am lasat sa fie, am trait cu el, am reunutat sa alerg dupa perfectiune, sa accept kilogramele in plus, sa accept ca o stare nostalgica, o zi proasta, sa accept ceea ce lipseste. Stiu ca tristetea ce o simt uneori e umana si nu face decat sa ne arate cealalta parte a fiintei umane, un complex de emotii, de ganduri, de..contraste.
Si stiu ce e golul acela, il recunosc si il accept, e cineva care imi lipseste cand ma pun la somn seara, cineva langa care ma trezesc dimineata, imi lipseste mai mult de atat, imi lipseste figura masculina si partenerul de viata cu care te sfatuiesti, cu care construiesti. Nu caut orice, nu vreau pe oricine si nu accept oricum. Nu sunt disperata, sunt la carma vietii mele si accept ca in acest moment al vietii mele asta imi lipseste. Vreau sa gasesc pe cineva care inca ma tine de mana la 60 de ani, vreau sa calatorim lumea impreuna, vreau sa alergam un maraton si sa inotam cu delfinii, vreau ca iubirea noastra sa incalzeasca caminul in care o sa locuim, vreau ca atingerea lui sa-mi incalzeasca sufletul. Si nu pot sa ma asez la casa mea fara sa spun " nu pot trai cu el, dar nu pot trai fara el", sunt o perfectionsta, am inteles tarziu asta, dar sunt.
Imi amintesc cand am plans pentru un 6 la romana o zi intreaga pana a venit unchiu'miu sa ma intrebe ce s-a intamplat, s-a speriat probabil ca o sa lesin. I-am zis ca am luat un 6 la romana si banuiesc ca s-a speriat si mai tare. Dar stiti, mi-a stricat media pe tot anul ??
Imi amintesc cum ma trezeam 2, 3 ore inainte ca alarma sa sune dimineata ca sa invat.
Cum as putea acum sa accept mai putin decat cred eu ca merit?
Am mentionat despre casa noastra cu gradina, labradorul golden si salteaua de yoga? Poate o piscina si un pahar de prosecco la apus :))
Se spune ca primul pas spre a te lasa de baut e sa accepti ca esti alcoolic.
Traiesc o viata asa cum am visat, problema e ca pana acum nu am visat la cineva. Cred mult in procesul vietii si cred ca lucrurile ajung la noi atunci cand suntem pregatiti sa le uram bun venit. Fericirea, acum, pentru mine inseamna iubire.
