Big Bear Lake, Los Angeles

Neata, neata

   Am inceput o alta saptamana, aici in UK e cald, cer senin si 24 de grade, abia astept sa ma tolanesc in gradina, sper sa fie un soare rabdator si sa ma astepte. Asa-i ca soarele schimba dispozitia oamenilor? 

   Saptamana trecuta am fost in Los Angeles, din nou, probabil merg acolo in fiecare luna si nu o spun intr-o nota pozitiva. Los Angeles este unul dintre orasele in care nu mi-ar placea sa locuiesc si nu sunt entuzismata sa zbor acolo, eu il vad ca pe un oras faimos in care ori reusesti sa joci la nivel mare, sa ai un palat in Hidden Hills ca si Kim Kardashian sau sa ai o stea pe Hollywood Walk of Fame ori stai la un colt de strada si cersesti. Cand am ajuns prima data in LA am fost socata sa vad cati "homeless" sunt la fiecare colt de strada. Nu reuseam sa inteleg cum orasul in care greii Hollywood-ului isi fac cuibul permite atat de multa mizerie sociala,  probabil pentru ca aurul straluceste mai tare printre gunoaie.

  Dar nu o sa transform acest articol intr-o paleta de cuvinte urate prin care sa imi exprim parerea personala asupra Los Angeles-ului ci o sa povestesc despre un loc bibelou care se gaseste la 2 ore distanta de LA in San Bernardino Mountains. 

   

   Ne-am trezit de dimineata, am luat micul dejun si am pornit la drum. Am inchiriat o masina prin compania Alamo ( foarte profesionali, recomand ), si dupa ce am traversat Los Angeles de la vest la est am ajuns in acest loc frumos numit Big Bear Lake care se gaseste la o inaltime de 2.060m si este un punct de plecare pentru toate acitvitatile sportive din zona. Locul este faimos datorita partiilor de schi si traselui serpuit de pe dealurile de jur imprejurul lacului. Vara sau cand temperaturile incep sa creasca aceleasi rute se folosesc pentru drumetii si biciclete de munte. Daca sunteti iubitori de sport si activitati in aer liber o sa iubiti acest loc. 

    Traseele sunt superbe, de lungimi diferite in functie de cat de mult timp aveti la dispozitie si de conditia fizica a fiecaruia. Noi am ales un traseu scurt din lipsa de timp si chiar si asa am reusit sa vedem iepuri salbatici, coioti, pasari de difrite forme si culori si multe veverite. La fiecare pas ai impresia ca esti privit sau ca e cineva care se misca langa tine.  Aerul proaspat, mirosul de brad, conurile de pin cazute si natura atat de vie te fac sa mergi incet si sa savurezi fiecare pas.

  Big Bear Lake este o bijuterie de satuc in care casele din lemn sunt asezate ca niste pietricele pe un colier scump.  Stateam pe o banca de la marginea lacului si nu reuseam sa-mi desprind ochii de la acea minunatie de priveliste care parea una desenata dintr-un basm. 

  In ultima vreme am petrecut mai mult timp in natura si ma simt mai bine ca niciodata. Ma simt mai conectata cu mine insami si cu ceilalti, nivelul zilnic de stress a scazut, am mai multa energie in special in a 2-a parte a zilei cand nivelul de energie incepe sa scada si cel mai important sunt mai fericita.  O sa o numesc terapie prin natura. Vi s-a intamplat sa aveti o zi proasta, un sentiment care va apasa pe suflet sau ganduri care nu va plac si nu reusiti sa le goniti? Mie mi se intampla si o plimbare sau alergare in parc ma face sa ma intorc la normal, sa scap de acele sentimente si ganduri.  Ma trezesc dupa Catina pasi in natura ca atentia mea este focusata pe un copac, o floare, o pasare, un fir de iarba sau de zgomote si simplul fapt ca imi contectez pasii cu pamantul ma incarca cu energie.

Cred ca am aflat ce vreau sa devin cand ma fac mare, sa cutreier dealuri, paduri si munti, ca sa sune fancy o sa o numesc, examinator si explorator de locuri in natura :)

Semimaratonul Run Gatwick

Buuuna seara,

   Va scriu buna seara din pat, nu pentru ca nu as putea sa stau pe scaun, inca reusesc sa ma misc incetisor dar mi-e mai confortabil asa. Soarele e pe punctul de a apune si creeaza o lumina calda in camera mea mica cu ferestre mari. E asa frumos.

   Cand am auzit prima data despre semi-maratonul Run Gatwick de la colegii mei a fost acum cateva luni pe platforma de facebook. Eram inca in stadiul de hibernare dupa iarna englezeasca si dupa mancat mult de sarbatori. Aveam nevoie de o motivatie ca sa reiau antrenamentele si sa mai modelez nitel coapsele si burtica care incepusera sa ia forma elefantelului Nelfi cu care dorm in fiecare seara.

  

   Pana m-am decis sa ma inscriu mai ramasesera 5 saptamani pana la concurs si sesiunile mele de alergat nu se inmultisera, tot 1-2 pe saptamana. Atunci am realizat ca ori ma pun serios pe treaba, ori o las balta dar tineam prea mult la enevimentul asta ca sa o las balta si am inceput antrenamentele.

La inceput mergeam de 3-4 ori pe saptamana la alergat dar timpul pe care il scoteam si respiratia greoaie prevedeau un rezultat aproape catastrofic. Ok, catastrofic in comparatie cu ceea ce imi propusesem eu. Am continuat sa preseverez cu antrenamentele si sa ma imping de la spate, sa ma imbarbatez si cum sunt o norocoasa, am avut norocul sa am oameni minunati in jurul meu care m-au sustinut pe parcursul celor 5 saptamani de antrenament.  Cand am simtit nevoia de un ultraboost am "urcat" o poza pe facebook sau pe instragram sau le-am scris prietenilor sau mamei mele, o sa fii uimit cat de mult te incurajeaza un simplu comentariu sau un like, poate pentru multi suna narcisism sa ceri atentie prin social media, personal cred ca nu afecteaza pe nimeni si ne face bine sa ne incurajam unii pe altii in lucrurile bune.

   In cele 5 saptamani de antrenament m-am focusat pe distante lungi, nu aveam timp sa insist pe ritm, mergeam in parcul de langa casa in mod regulat daca eram acasa dar daca eram la munca ieseam pe unde eram, am evitat sa alerg pe banda pentru ca aveam nevoie sa creez aderenta cu solul, cimentul si sa imi construiesc rezistenta pe distante lungi. De 2 ori am alergat 15k si o data 16km, care au fost cele mai lungi distante parcurse in timpul antrenamentului.

    De ce mi-am dorit sa particip la evenimentul Run Gatwick? 

  Poate cel mai frumos motiv a fost faptul ca e un eveniment organizat de British Airways si e un eveniment care se petrece in fiecare an in sanul aviatiei, domeniu in care lucrez si care am ajuns sa il iubesc prin prisma companiei pentru care lucrez. Mi-am dorit sa particip pentru ca aveam nevoie de motivatie ca sa ma intorc la prima mea dragoste, alergatul si pentru ca alti colegi de la Norwegian (compania pentru care lucrez) au decis sa faca o echipa si sa alergam impreuna reprezentand Norwegian running team. Am hotarat sa purtam tricouri rosii ca nasul avionului nostru, sa facem un desen reprezentativ pe spate  si sa ne scriem numele. A fost cea mai funny cursa de pana acum prin prisma oamenilor care au luat parte la ea.  

   Si nu pot sa nu povestesc despre cum colega mea preferata Catalina, care coincidenta sau nu este si romanca si prietena mea cea buna mi-a lasat un mesaj vocal cu 2 zile inainte de cursa sa-mi zica ca s-a inscris si ea pentru distanta de 5km, mare mi-a fost bucuria sa stiu ca o sa fie acolo cu mine.

   A venit timpul sa vorbesc despre ceva ce eram important pentru mine, timpul pe care am reusit sa-l scot. Rezultatul catastrofic despre care vorbeam mai sus era sa termin semimaratonul in mai mult de 2 ore, cum la primul semimaraton am scos un timp de 1h57min imi doream cumva sa bat acel timp sau sa fiu prin apropiere dar nici prin ultimul gand nu mi-ar fi trecut ca o sa il depasesc cu 12 minute si o sa termin RunGatwick in 1h45min. 

   Simt o bucurie cand zic asta si o satisfactie in acelasi timp, sunt mandra de rezultatul obtinut dar si mai mandra sunt ca m-am tinut de antrenamete si sa vad ca daca esti dispus sa pui in joc sufletul, mintea si energia necesara poti creea rezultate atat de frumoase intr-un timp atat de scurt.

    Acum sunt hotarata sa ma inscriu la alte curse chiar si pe distante mai scurte si sa continui cu antrenamentele intr-un mod disciplinat si cu perseverenta :)

Weekend in Malaga

    O escapada de un weekend e mereu binevenita. Am luat ultimul zbor din zi spre Malaga, imi era dor de prietenul meu Jhon, de soare si de tapas.

   Calatoritul devine un drog dupa ce il practici, un elixir care iti tine spiritul viu si sufletul fericit. Acest drog vine totusi cu un update,  nu dauneaza pe termen lung dar totusi creeaza dependenta. Luat in doze mari, iti schimba viata!

    Stim cu totii din auzite ca spaniolii sunt oameni veseli, primitori care iubesc conversatiile lungi si relaxarea. Eu am numit Malaga orasul care nu doarme niciodata, am fost uimita sa vad cati oameni erau pe strazi in orice zi a saptamanii la orice ora din zi sau noapte. Un oras viu, energic, plin de entuziasm, viata de noapte, cluburi si restaurante. 

    Cand spun Malaga imi zboara gandul la tapas, tinto de verano, cerveza, churros, muzica latina, plaje frumoase, soare si multa pofta de viata. Am gustat din toate minunatiile astea cat am stat acolo, am si ratat multe lucruri, nu am reusit sa vizitez AC Marriott hotel care detine o minunatie de terasa in aer liber de unde poti admira o priveliste spectaculara deasupra orasului sau Gibralfaro care la fel ca si AC Marriott hotel este un loc de unde poti admira orasul in toata splendoarea lui. 

     Si totusi ce am facut in Malaga? Trebuie sa recunosc ca nu mi-a luat mult sa ma adaptez la stilul lor de a petrece timpul, probabil cateva ore:)) 

     Am vizitat teatrul roman Alcazaba, un loc care te incanta de cand pui piciorul pe prima scara romana. Locurile delicate, gradinile, fantanile si coltisoarele verzi te duc cu gandul la rochiile domnitelor si papioanele domnilor care au strabatut candva acele stradute.

      Am stat la soare pe o terasa si m-am infruptat din pestele proaspat servit. M-am tolanit la soare, Malaga este impanzita de plaje, daca nu va place o plaja puteti in mai putin de 30 de minute sa ajungeti la urmatoarea, orasul e usor de strabatut si mijlocele de transport in comun functioneaza foarte bine.

    Si evident nu am putut rata centrul orasului cu cele 2 strazi principale Calle Larios, Calle Nueva si Plaza de la Constitucion, daca ajungeti pana in acest punct va rog sa faceti o vizita acestui local care se numeste Casa Aranda in centrul orasului, o sa va bucurati de gustul autentic de churros facuti ca acasa dupa reteta originala, locul este impanzit de oameni si nu lipseste de la nicio masa farfuria plina cu varf de churros. 

 In materie de preturi am platit in jur de 15-20€ pentru un platou de peste, o bautura si o salata pe o terasa de pe malul marii, biletele de autobuz sunt 1,20€ , trenul pana de la aeroport pana in centrul orasului 2€ iar pentru tapas la pachet cu tinto de verano sau sangria aproximativ 14-16€.

Malaga este un oras care vrei nu vrei iti intra pe sub piele, iti transmite o energie pozitiva si cumva te face sa iti doresti sa te intorci. Admit ca deja mi-e dor de un pahar de sangria si sa ma rasfat sub o raza de soare.

Amelia T.