Thailand: Krabi and Bangkok (part II)

   Sunt in zbor spre Singapore, am 4 ore pauza si nu reusesc sa adorm. Ieri am alergat 10 Km, ma pregatesc pentru semi-maratonul RunGatwick. Credeam ca o sa adorm instant, sunt obosita, azi-noapte nu am dormit bine dar sunt sigura ca o sa dorm dupa aterizare.

     Pentru cei care nu stiu Gatwick e baza din care imi operez toate zborurile si locul pe care il numesc "acasa". Semi-maratonul o sa fie luna viitoare pe 13 mai, nu ma simt pregatita, sunt departe de timpul pe care imi doresc sa-l obtin si este prea din scurt ca sa fac ajustari mari dar continui sa ma antrenez si promit sa dau tot ce pot.

      In mai putin de 4 ore o sa aterizez in Singapore, a 2'a oara in acest oras care te impresioneaza de cand pui piciorul pe strazile lui, de fiecare data cand zbor in Singapore imi amintesc de vacanta in Krabi. Aceeasi oameni, aceeasi cultura, aceeasi mancare asiatica si acelasi cer senin. In aceasta perioada a anului cerul nu este mereu senin, sunt furtuni deseori dar nici atunci nu imi vine sa scot umbrela sau sa ma ascund, este doar o ploaie calda de vara care trece repede. Imi amintesc cum stateam la piscina in Krabi cand dintr-o data niste nori grosi au impanzit cerul, eram linistiti caci cu 5 minute in urma era un soare sclipitor insa stafful de acolo incepuse sa stranga proasoapele de pe sezlonguri, si stiti acel moment cand toti se misca in graba de parca ei stiu ceva ce tu nu sti? in maximul 60 de secunde din norii grosi coborau stropi mari de apa peste pamantul copt de razele soarelui. Ohh, era si mai frumos de stat in apa si de privit natura din jur, aerul proaspat al ploii de vara, stropii de polaie care se asezau pe piele noastra imfierbantata, toate aceste lucruri simple care fac dintr-un moment simplu unul special, l-as putea numi un moment hygge ca danezii.

   Daca tot vorbim despre vreme, cea mai buna perioada a anului in care sa vizitezi Thailanda este din noiembrie pana la inceputul lunii aprilie. Din mai incepe sezonul ploios si tine pana in octombrie, asta nu inseamna ca se revarsa cerul pentru 6 luni dar ploua mult mai des, in special in a 2'a parte a zilei.

   In urmatoarele zile petrecute in krabi am facut un tur al insulelor si locurilor de primprejur, Khon Phi Phi Island, Maya Bay, Philie Lagoon, Monkey Island si Viking Cave,  a fost un adevarat spectacol al naturii, daca esti in prima ta vacanta in Thailanda o sa spui ca scenariile din pozele sau video-urile de pe internet, pentru prima data probabil, sunt mult inferioare realitatii. Am platit 1500 baht (150lei)  pentru acest tur, am plecat din Krabi la 7 dimineata si ne-am intors la 4 dupa-amiaza, pranzul a fost inclus in Phi Phi Island, deasemnea echipamentul pentru snorkeling. Cand ne-am oprit langa Monkey Beach erau asa multe maimute ca nu stiai unde sa te uiti, s-au apropiat foarte mult de mal si stateau si se uitau la noi sau se catarau, din pacate nu am reusit sa fac poze calitative din cauza faptului ca se pierdeau in culoarea stancilor si a copacilor. 

Viking Cave

   In poza de mai sus se poate vedea de la o distanta considerabila Viking Cave care este situata in Koh Phi Phi Island si este vizitata de o multime de turisti anual. Pestera are aceasta denumire datorita numeroaselor picturi preistorice gasite pe peretii pesterii care se aseamna navelor vikingilor. O sa va spun o poveste interesanta acum. In interiorul acestor pesteri traiesc niste pasari rare care se numesc swifts (nu stiu denumirea in romana). Aceste pasari isi fac cuibul din propria saliva, cuiburile sunt lasate sa se usuce si apoi vandute pentru o supa chinezeasca. Chinezii folosesc aceste cuburi de sute de ani in bucatarie si aceasta supa de cuiburi de pasare este printre cele mai scumpe produse animale consumate de oameni.

    Din aceasta cauza barcilor nu le este permis sa se aproprie foarte mult si nu este permisa nici intrare in pestera.

  Ultima zi in Krabi am mers deasupra insulei pentru o vedere panoramica si am mers prin cel mai greu traseu ever ca si ajungem la un loc numit Princess Lagoon care din punctul meu de vedere nu are nimic de-a face cu o printesa dar are cateva caracteristici al unei lagune,  totusi nu va ganditi va rog la un blue lagoon!

   Pentru mine Krabi este insula unde "curge lapte si miere"  Mergand pe strazile insulei poti cumpara oriunde fructe si legume proaspete pentru maximul 60 baht(aprox 6 lei). Dimineata femeile curata ananasul si restul fructelor intr-un fel meticulos si le aseaza frumos pe un suport pe care in anticip l-au umplut bine cu gheata. Barbatii sunt pe barci la pescuit sau se ocupa de turism. Copii traiesc liberi pe strazi, cu haine putine, desculti, cu zambete largi si ochi puri. Inca s-a pastrat cultura, inca nu au aparut masinariile complicate si viata este simpla. Imi e deja dor de sentimentul acela de libertate, nu aveam internet decat in hotel dar acea conexiune noi europenii cu greu o putem numi internet. Mi-e dor sa ma deconectez, sa privesc lumea asa cum e, sa cunosc oameni care nu sunt prea ocupati si care totusi intr-o zi fac de o suta de ori mai multa treaba decat noi. Pana si animale pareau relaxate, stiu ca suna absurd si o sa spuneti cum recunosc eu o maimuta stresata, o vad la zoo, o vad la televizor, acolo erau printre oameni dar in habitatul lor natural care ma fac sa spun pentru a nu lasa loc de interpretare " nu lua un peste din apa ca sa il admiri, nu faci altceva decat sa il omori" ,  acele maimute erau libere si libertatea in alte cuvinte inseamna fericire. 

   Fericirea e simpla, fericirea este o placere a sufletului, o simpla senzatie, un sunet, o culoare, chiar mai simpla decat credem noi. 

    La intoarcea din Krabi pana la aeroport a trebuit sa facem toate cele 33 de ore in sens invers. Am luat barca de pe insula pana in orasul Krabi, apoi taxiul pana la aeroport, zborul pana in Bagkok si stop. Stop pentru o zi, zi in care n-am fost in stare sa fac nimic. Am facut o toxiinfectie alimentara si desi am incercat toate remediile posibile nu a trecut cu nimic. Am reusit sa ma ridic din pat pentru cateva ore dupa pranz deoarece imi doream enrom de mult sa vad Bagkokul dar showul nu a durat mult, peste 2 ora eram din nou in pat, probabil a fost prima zi dupa mult timp in care nu am reusit sa mananc aproape nimic. Stiu ca majoritatea turistilor care merg in Asia au aceasta frica , sa nu credeti ca o toxiinfectie alimentara e cauzata doar de neglijenta bucatarilor sau lipsa igienii, de cele mai multe ori este o incompatibilitate la nivel de condimente, sortare a alimentelor, lucruri neincercate anterior si probabil alergii la produse necunoscute. M-am recuprat complet dupa 2 zile si daca am un regret din aceasta calatorie acela este ca am vazut extrem de putin din Bagkok. 

   Am auzit barfe de la o vedeta romanca cum ca Bangkokul este murdar, plin de gandaci de marimea soarecilor si de soareci de marimea pisicilor si de pisici....ok . Din fericire am reusit sa ies din casa pentru cateva ore si din fericire nu pot sa aprob zisele acelei vedete. Dealtfel nici nu pot sa le neg in totalitate caci sunt sigura ca gandaci sunt si soareci deasemenea, este un oras murdar cu zone centrale acceptabile. Este un oras unde firele de curent atarna de pe stalpi si arata ca o panza de paianjani care acopera cerul. Este un oras la care and faci stanga dupa un colt de strada simti un miros puternic de peste prajit sau un miros de ceva prajit care nu sti ce este.

    Totusi, am vazut acesti gandaci in Singapore, un oras foarte curat si un centru comercial global. Sa intelegem ca acei gandaci enormi despre care se vorbea mai sus sunt doar o specie specifica climatului tropical.

     Cum iti place sa calatoresti, iti place sa explori necunoscutul, ce iti propui inainte de a pleca la drum? Care e scopul vizitei? Ce vrei sa vezi si cu ce amitiri vrei sa ramai? E important sa intelegi in ce te bagi altfel daca esti mai pretentioasa din fire s-ar putea sa stai in hotel si orasul isi continua viata oricum dar tu pierzi bani, energie si timp in care nu te bucuri de binemeritata vacanta. 

   Din  aceaasta cauza e important sa ne informam in anticip , sa citim reviewuri , sa verificam preturile, sa citim un ghid de calatorii, sa intrebam si e important sa te cunosti, sa stil ce tip de vacante preferi ca daca nu-ti plac gandacii poti sta acasa si totusi exista riscul sa-i gasesti in camara.

    In alta ordine de idei singura atractie turistica pe care am bifat-o pe lista a fost Grand Palace, un complex de cladiri in inima Bangkok-ului. Palatul a fost resedinta oficiala a regelui Siam in anul 1782  iar in prezent gazduieste evenimente oficiale si este una dintre cele mai mari atractii turistice in Bangkok.

Jhon si Cata care au umplut de culoare aceasta prima experienta in Asia

 Lista de preturi si ponturi :

• Turul insulelor (Khon Phi Phi Island, Maya Bay, Philie Lagoon, Monkey Island si Viking Cave): 1500 bahts (150lei), pentru o zi intreaga, pranzul inclus.
• Intrare la Grand Palace: 500 bahts(50lei)
• Viza: am uitat sa scriu despre asta si e important, ca romanii sa intre in Thailand au nevoie de viza. Documentele necesare: valabilitatea pasaportului sa fie cel putin 6 luni, completat un formular tip cand ajungeti acolo, o fotografie 4x6 dar merge orice fotografie tip pasaport, biletul de avion si biletul de intoarcere, durata sejurului sa nu depaseasca 15 zile, trebuie sa ai 10.000 bahts/persoana sau 20.000/familie sau exhivalentul in euro. Se plateste 2000bhats pentru viza sau se poate plati in euro 50€.

Amelia T.
@traiesteautentic

Thailanda: Krabi

    Bine, bine, nu renunț!

    Am scris și am șters începutul acestui articol de vreo 3 ori. Sunt și zile cu mai puțină inspirație. Astăzi este una dintre ele dar am făcut un angajament cu mine însămi să scriu mai mult. Lipsa de inspirație este unul dintre acele motive care mă poate face să renunț ușor dar știu că multă muncă poate să producă, deasemenea, un articol demn de citit.
    De fapt nu am foarte mulți cititori, scriu deseori pentru că îmi place, mă relaxează, mă poartă înăuntrul gandurilor și simțurilor mele, mă face să visez ohh acum îmi dau seamă că sunt egoistă, nu, nu scriu doar pentru mine, scriu și pentru alții, scriu să împart experiențe, gânduri, trăiri, scriu să mă descarc, unele articole sunt foarte personale, scriu pentru motivație, scriu pentru inspirație, scriu pentru mamele care au copii și se bucură să citească la cafeaua și țigara de dimineață aventurile mele, una dintre aceste mame  este chiar verișoara mea care acum probabil îl pregătește pe Alexuțu pentru somnul de după-masă, scriu pentru prietenii mei de peste tot care mă întreabă pe unde merg și ce văd, scriu pentru că nu îmi place doar să public poze pe facebook fără conținut...și scriu pentru mami, da, pentru că mereu m-a încurajat să-mi urmez visele.

    Ok, articolul ăsta este despre Krabi, lipsă de inspirație și abaterea de la subiect nu se mixează prea bine.

    Să începem aventura.

    Din aeroportul din Ciampino, Roma am zburat în Copenhaga unde i-am așteptat pe prietenii mei, Cătă și Jhon. Pe Jhon nu-l văzusem de mai bine de un an deci eram foarte fericită să împart cu el cele 10 ore de zbor și să împărtășim ultimele noutăți din viața noastră iar cu Cătă nu mă satur niciodată de vorbă în ciuda faptului că vorbim zilnic.

   Deși beau rar, ocazia asta necesita un toast deci am cumpărat câteva sticulțe de șampanie la board și am ciocnit în cinstea revederii și a aventurii care abia începea.

   Am aterizat în Bangkok dimineața iar zborul spre insula Krabi era în câteva ore, am baut o apă de cocos, am mâncat orez asiatic cu pui teriyaki, cred că era teriyaki, și am luat zborul spre Krabi.

     Din orașul Krabi am luat autobuzul până la punctul în care trebuia să luăm barca care să ne ducă la destinația finală.
     A fost foarte funny că până să ajungem să luăm barca se întunecase și ca să ajungem la barcă trebuia sa mergem câțiva metrii buni pe niște butoaie de plastic care pluteau, nu e ușor să descriu cum arătau butoaiele alea, ca să vă faceți o idee mai clară le-aș asemăna cu niște marshmallow lipite între ele care pluteasc într-o cană de ciocolată caldă, doar că nu aveau un aspect așa apetisant.
      În concluzie după 3 zboruri, 1 autobuz, barcă si 33 ore de călătorit eram într-un final pe insula Krabi!
 
     Ne-am trezit a 2'a zi de dimineața cu o poftă nebună de explorat. Am luat micul dejun care consta în noodles, orez, pui, ouă prăjite sau fierte, legume și fructe proaspete și am mers să ne tolănim la piscină. Resortul era superb, arăta ca o mică insulă pe cont propriu, numele resortului este Railay Phutawan Resort și dacă sunteți interesați de prețuri si detalii despre vacanța noastră în Krabi, la sfârșitul articolului în josul paginii o să găsiți detaliile. Poza de mai jos este făcută de pe terasa cabanei noastre.

   Din prima zi în care am ajuns m-am simțit minunat, razele soarelui, piscina, natura, verdele, ciripitul păsărilor dimineața, aerul de libertate, toate împreună mă făceau să îmi doresc să nu mai plec și dacă adaug la toate astea compania prietenilor mei era un moment în timp pe care mi-aș fi dorit să îl blochez măcar pentru o lună :))
 

   După-masă am ieșit la o plimbare să facem cunoștință cu insula. Ne-a surprins plăcut. Multe restaurante, priveliști frumoase, multe locuri unde poți avea un masaj, de fapt Thailnda e foarte cunoscută pentru masajele bine făcute și maseozele foarte bine pregătite. Poți alege să faci "foot massage" pe marginea drumului sau în aer liber pentru aproximativ 200 Bhats (echivalentul a 20 lei) și un masaj mai complex costă aproximativ 400 de Bhats (40 de lei)  pentru o oră.  Este o afacere din care crede-mă ai mai mult tu de câștigat.
 
  Cu siguranță fiind pentru prima dată în Asia ceea ce am încercat să facem  era să explorăm locuri, să cunoaștem oameni, să încercăm arome noi, să ne pierdem pe străduțele insulei, să cunoștem adevărata cultură sau cel puțin să plecăm acasă cu acel "gust thai" despre care toate lumea vorbește.

Mi-a atras atenția acest semn care zicea "Danger crocodiles, no swimming" . Cât timp am stat acolo nu am văzut crocodili și sincer mă bucur că a fost așa :))

  Dacă vă întrebați ce face cu tractor pe mare același lucru m-am întrebat și eu dar e simplu de explicat. Oamenii locului folosesc tractorul la maree atunci când apa se retrage și bărcile nu reușesc să ajungă la mal. Tractorul face drumul dintre barcă și țărm, ajută la căratul bagajelor și facilitează ajungerea proviziilor pe insulă.

   

   Am ajuns pe plajă înainte de apus, ne-am așezat pe o buturugă de lemn care era înfiptă în nisip și am privit soarele până când utima rază s-a pierdut la orizont. Era așa frumos că nu puteai face altceva decât să admiri, un moment în care fiecare mediteză la propria esență, la trăirile care sunt ancorate de inima lor, probabil la planurile de viitor sau poate la nimic. 

   Oamenii plecau unul câte unul și plaja a rămas pustie. În dreapta noastră era un restaurant de lux îmbrăcat în lumini care sclipeau ca stelele, bărcile se mișcau în bătaia valurilor, zgomotul mării, nisipul caare îl simțeam sub picioare. A fost o seara a mea, m-am îndepărtat de Cătă și Jhon și am mers de una singură o porțiune din plajă, aveam nevoie să trăiesc momentele alea doar pentru mine, să salvez imaginile în memorie, să respir aerul sărat și să savurez gustul liniștii pe care o simțeam în sufletul meu.

     A fost o decizie grea să alegem un loc unde să mâncăm, după o plimbare lungă și o analiză amănunțită a locurilor și meniurile ne-am oprit la un restaurant unde am luat cina, am comandat un platou cu pește la grătar și fructe de mare și am plătit în jur de 1200 de Bhat echivalentul a 120 de lei dar modul lor de a îl prepara nu mi-a plăcut, de fapt a fost prima și ultima dată când am mâncat pește în Thailanda. Peștele era proaspăt, de cele mai multe ori întins pe o tejghea cu gheață în fața restaurantelor ca în poza de mai jos.  Am comandat și un cocktail pentru care am plătit 150 baht (15 lei) la happy hour iar prețul întreg era în jur de 250 baht (25 lei). Deasemnea prețul   mediu al unei  farfurii de mâncare thai era între 200 și maximul 500 baht (20 - 50 lei) excepție făcând fructele de mare. 

   Ca remarcă , recomand supa de cocos cu legume, pui și noodles, delicioasă dar țineți cont de faptul că e foarte picantă.

     Am terminat seara cu o petrecere pe malul mării cu dj'ul chinez despre care vorbeam în acest articol iar a 2'a zi dimineață am fost la prima mea sesiune de climbing.

      

      A fost un început de vacanță exact așa cum am planificat, am fost mulțumiți cu hotelul ales, că am ales insula Krabi mai puțin turistică decât Phuket, cu locurile pe care le-am văzut și mai ales cu oamenii pe care i-am întâlnit.

      În articolul viitor o să scriu despre ceea ce am făcut și văzut în restul zilelor, prețuri și sfaturi despre locurile care se merită să le vizitați și alte informații necesare pentru a vă face o vacanță pe cinste la vară.

   Listă cu prețuri și ponturi:

•  Bilet avion Norwegian: Copenhagen- Bangkok (ca și asistentă de zbor am reducere la zboruri companiei pentru care lucrez) - vă sfătuiesc totuși să urmăriți prețurile cu câteva luni înainte, de obicei 3-4 luni în anticip, când încep să scadă sau vedeți că au scăzut și încep iar să crească nu mai e cale de întoarcere,  deci cumpărați biletele cât de repede posibil.
• Bilet avion AirAsia: Bangkok- Krabi oraș, am plătit 102￡( apron. 550 lei)dus- întors, durata zborului 1:20, asistenții de zbor amabili,  dacă vreți să adăugați mâncare în pachet nu recomand. 
• Autobuz+Barcă: 250 baht (25lei) - dar dacă vă grăbiți și sunteți mai multe persone vă convine să luați un taxi, costă in jur de 1000 baht și câștigați cam 40 de minute însă nouă ne-a plăcut mult experiența cu autobuzul, era un autobuz vechi care reușea în adevăratul sens al cuvântului să-ți urez bun venitul într-o altă cultură. 

• Railey Phutawan Resort: 400￡/5 nopți, mic dejun inclus (2200 lei)  scumpicel în comparație cu ceea ce se poate găsii pe piață dar se merită fiecare bănuț. Prețurile variază de la 20￡ până la ce vrei tu. Rezervarea am făcut-o pe booking.com

• Climbing : 1500 baht (150lei) pentru 1/2 zi. Recomand cu mult drag această școală de climbing.

Amelia

Rock climbing in Krabi, Thailand

   Priveliștea când am ajuns în vârful muntelui era superbă. Mi-a luat ceva timp să realizez motivul pentru care m-am cățărat până acolo sus. De fapt, poate nu aș fi întors niciodata privirea înapoi sau în jos de la munte, muntele era focusul meu principal, obiectivul era să ajung în vârf. Când am ajuns sus instructorul mi-a strigat "have a look around" și abia atunci am vazut priveliștea din spatele meu.  Munții zgrimțuroși la baza cărora se așeză albastrul mării îmbinat cu verdele palmierilor era o imagine greu de descris în cuvinte , era la fel de frumos ca priveliștile pe care le văd la fereastra avionului înainte de aterizare. O imagine care o să rămână întipărită în mintea mea pentru mult timp.

   A fost un moment din acela care "iți taie respirația" sau "nu se uită niciodată".  A fost deasemnea o "pentru prima dată" experiență, ceva ce mereu am vrut să fac și ceva ce era demult "on my wishlist".

    Când mai bifez câte un lucru de pe "wishlist-ul" meu îmi tresaltă inima de fericire (de fapt nu știu cât contează să le bifezi,  aș înlocui bifezi cu trăiesc, așa face mai mult sens) parcă mai adaug o picătură de fericire în paharul vieții mele. Încă unul dintre acele lucruri care mă face să spun că am trăit pe deplin.

    Ne-am trezit devreme după o noapte lungă de dans într-un pub pe malul mării. Am dansat desculță căci eram în șlapi și nu programasem să mergem la vreun party dar acesta este frumosul situațiilor neprevăzute. Și ne-am trezit după cină în acest pub pe malul mării cu un dj chinez, cu care ne-am și împrietenit pe parcursul serii, și vreo alți 10 oameni. Nu dansa nimeni. Eram noi 3 și dj'ul chinez care se prinsese că ne place muzica latină și rula hit după hit. Eram udă leoarcă și mă dureau picioarele groaznic, nu mai dansasem așa cu poftă de ceva ani. Nu vreți să știți cum arătau picioarele mele când am ajuns la hotel.

    Așadar a 2'a zi de dimineață nu mă simțeam în stare să urc un munte dar am mâncat un mic dejun copios care includea nelipsiții noodles și orez  și am plecat la locul de întâlnire. Ajunși acolo era un cuplu în fața noastră cărora li se spuneau instrucțiunile. Am ciulit urechile știind că după ce urcă ei e rândul nostru. Vaaai ce emoții, i-am spus prietenului cu care eram că nu mai știu când am simțit ultima oară o chestie de genul ăla în stomac. Nu credeam că eram în stare să urc un munte ca un păianjan, de fapt mereu văd lucrurile mai complicate decât par înainte să le încep. Plecare e grea.

   După prima incercare vroiam să renunț, mi se părea foarte greu și necesita multă forță fizică, dar și climbingul ca dealtfel multe alte sporturi e un fel de drog care provoacă dependență odată încercat deci am continuat.
    Starea de bine și satisfacția că poți trece peste orice obstacol te împinge de la spate să încerci din nou și din nou. Am început prin a urca un traseu scurt și ușor apoi unul mai lung și la final cel de 25 metri, care a fost HELL, nu aveai unde să îți așezi piciorul, practic erai mai mult atârnat decât agățat de munte. Dar se spune că nu contează destinația ci ceea ce contează  e să te bucuri de traseu și eu chiar am făcut-o din plin. Am savurat fiecare clipă din acea zi și in general din zilele de concediu.

   Ultimul traseu a fost greu, mult mai abrupt, mai alunecos și mai provocator. La jobul pe care îl am nu cred că am rău de înălțimi dar în avion nu văd pământul sub picioare, aici întorceam capul și mă lua amețeala, luam în considerare toate riscurile posibile, app îmi verificam nodul de la sfoară la fiecare mișcare :)) Ajunsesem foarte sus și oamenii se vedeau acum mici ca navele ce le văd pe mare din avion într-o zi însorită. Instructorul trebuia să țipe ca să îl aud și eu eram tot mai speriată pe măsură ce înaintam. La un moment dat traseul a devenit foarte drept și nu reușeam să merg mai sus. Am stat acolo în impas vreau 10 minute așteptând să-mi recapăt din forțe. Am încercat de câteva ori să mai urc dar nu reușeam să trec acel hop, fiind o fire competitivă îmi era ciudă că nu reușesc să ajung în vârful ultimului traseu, cu atât mai mult cu cât fata dinaintea mea reușise și nu înțelegeam unde greșesc sau pe care parte să o iau ca să ies din impas. Într-un final am renunțat. Abia după ce prietenul meu a ajuns în vârf am înțeles unde greșisem, unde greșesc și în viață, la capitolul "răbadare". El a stat acolo vreo 20 de minute, a încercat toate posibilitățile, și-a luat timpul necesar și nu a renunțat după primele eșuări.

 
   Climbingul este un fel de treapie, de mediatație, îți cere tot focusul de care dispui și energia fizică, te ține conectat cu muntele, creează o relație între tine și natură, când ești prezent acolo fizic,  ești prezent cu sufletul, cu mintea și așa cum spunea des instructorul "it's good for you, it frees your mind".
   A fost per total o experință foarte frumoasă pe care acum abia aștept să o repet și s-a meritat fiecare zgârietură, durerea unghiilor de la picoare și cucuiul din cap.

Următorul articol o să fie despre cum am petrecut celelate zile în Krabi, ce am văzut, la ce hotel am stat, prețuri și păreri.


Până atunci vă las în grija zilei de luni și vă doresc o săptămână scurta!

Cu drag,

Amelia T.
@traiesteautentic