Sunday 13 May 2018

Semimaratonul Run Gatwick

Buuuna seara,

   Va scriu buna seara din pat, nu pentru ca nu as putea sa stau pe scaun, inca reusesc sa ma misc incetisor dar mi-e mai confortabil asa. Soarele e pe punctul de a apune si creeaza o lumina calda in camera mea mica cu ferestre mari. E asa frumos.


   Cand am auzit prima data despre semi-maratonul Run Gatwick de la colegii mei a fost acum cateva luni pe platforma de facebook. Eram inca in stadiul de hibernare dupa iarna englezeasca si dupa mancat mult de sarbatori. Aveam nevoie de o motivatie ca sa reiau antrenamentele si sa mai modelez nitel coapsele si burtica care incepusera sa ia forma elefantelului Nelfi cu care dorm in fiecare seara.
  
   Pana m-am decis sa ma inscriu mai ramasesera 5 saptamani pana la concurs si sesiunile mele de alergat nu se inmultisera, tot 1-2 pe saptamana. Atunci am realizat ca ori ma pun serios pe treaba, ori o las balta dar tineam prea mult la enevimentul asta ca sa o las balta si am inceput antrenamentele.
La inceput mergeam de 3-4 ori pe saptamana la alergat dar timpul pe care il scoteam si respiratia greoaie prevedeau un rezultat aproape catastrofic. Ok, catastrofic in comparatie cu ceea ce imi propusesem eu. Am continuat sa preseverez cu antrenamentele si sa ma imping de la spate, sa ma imbarbatez si cum sunt o norocoasa, am avut norocul sa am oameni minunati in jurul meu care m-au sustinut pe parcursul celor 5 saptamani de antrenament.  Cand am simtit nevoia de un ultraboost am "urcat" o poza pe facebook sau pe instragram sau le-am scris prietenilor sau mamei mele, o sa fii uimit cat de mult te incurajeaza un simplu comentariu sau un like, poate pentru multi suna narcisism sa ceri atentie prin social media, personal cred ca nu afecteaza pe nimeni si ne face bine sa ne incurajam unii pe altii in lucrurile bune.

   In cele 5 saptamani de antrenament m-am focusat pe distante lungi, nu aveam timp sa insist pe ritm, mergeam in parcul de langa casa in mod regulat daca eram acasa dar daca eram la munca ieseam pe unde eram, am evitat sa alerg pe banda pentru ca aveam nevoie sa creez aderenta cu solul, cimentul si sa imi construiesc rezistenta pe distante lungi. De 2 ori am alergat 15k si o data 16km, care au fost cele mai lungi distante parcurse in timpul antrenamentului.

    De ce mi-am dorit sa particip la evenimentul Run Gatwick? 
  Poate cel mai frumos motiv a fost faptul ca e un eveniment organizat de British Airways si e un eveniment care se petrece in fiecare an in sanul aviatiei, domeniu in care lucrez si care am ajuns sa il iubesc prin prisma companiei pentru care lucrez. Mi-am dorit sa particip pentru ca aveam nevoie de motivatie ca sa ma intorc la prima mea dragoste, alergatul si pentru ca alti colegi de la Norwegian (compania pentru care lucrez) au decis sa faca o echipa si sa alergam impreuna reprezentand Norwegian running team. Am hotarat sa purtam tricouri rosii ca nasul avionului nostru, sa facem un desen reprezentativ pe spate  si sa ne scriem numele. A fost cea mai funny cursa de pana acum prin prisma oamenilor care au luat parte la ea.  
   Si nu pot sa nu povestesc despre cum colega mea preferata Catalina, care coincidenta sau nu este si romanca si prietena mea cea buna mi-a lasat un mesaj vocal cu 2 zile inainte de cursa sa-mi zica ca s-a inscris si ea pentru distanta de 5km, mare mi-a fost bucuria sa stiu ca o sa fie acolo cu mine.

   A venit timpul sa vorbesc despre ceva ce eram important pentru mine, timpul pe care am reusit sa-l scot. Rezultatul catastrofic despre care vorbeam mai sus era sa termin semimaratonul in mai mult de 2 ore, cum la primul semimaraton am scos un timp de 1h57min imi doream cumva sa bat acel timp sau sa fiu prin apropiere dar nici prin ultimul gand nu mi-ar fi trecut ca o sa il depasesc cu 12 minute si o sa termin RunGatwick in 1h45min. 
   Simt o bucurie cand zic asta si o satisfactie in acelasi timp, sunt mandra de rezultatul obtinut dar si mai mandra sunt ca m-am tinut de antrenamete si sa vad ca daca esti dispus sa pui in joc sufletul, mintea si energia necesara poti creea rezultate atat de frumoase intr-un timp atat de scurt.
    Acum sunt hotarata sa ma inscriu la alte curse chiar si pe distante mai scurte si sa continui cu antrenamentele intr-un mod disciplinat si cu perseverenta :)









No comments:

Post a Comment

Ce am realizat până la 30 de ani

Mă apropii cu pași repezi de 30 de ani. Este primul prag din viață pe care chiar îl simt ca un prag. La 20 mă uităm doar înainte, acum mă ...