Wednesday, 11 March 2020

Informatii utile daca zbori in Zanzibar, cat ne-a costat vacanta + povestea celor 600€ pe care i-am recuperat


   
Zanzibar, Tanzania, Africa, insula, pamant feril, culori, mirosuri, oameni veseli, saracie si resorturi. De cand pui piciorul in aeroport, de fapt de cand vezi pista de aterizare realizezi ca aventura incepe. Aventura pentru mine si Joey a inceput insa cand ne-am urcat in avion in Amsterdam, era un Boeing 767 vechi, foarte vechi. Noi amandoi lucram in aviatie si atunci cand calatorim traim si aceasta aventura a avionului, ce tip de avion, atmosfera la board, atitudinea insotitorilor de zbor, uniforma samd., asadar am facut cateva poze sa le trimitem colegilor, de la usi, de la cum se inchid capelierele, dar nu am putut sa facem poze la scartaitul pe care l-am auzit la aterizare, eu si Joey ne uitam unul la altul cu o fata mirata si ochii mari si cred ca amandoi ne gandeam la acelasi lucru, bine ca suntem din nou pe pamant :)) (exagerez!)
       
Aeroport si Viza

Aeroportul din Zanzibar este foarte mic, probabil aseamantor ca si dimensiuni cu cel din Timisoara. Ce m-a impresionat inca de la sosire a fost lipsa de organizare, de diferentiere a spatiului, pancartele scrise la mana care indicau o directie, dezorganizare oamenilor de la controlul pasaportului/viza, o debandata totala. Cumva, mai tarziu, in timpul petrecut in minibus-ul care ne ducea spre resort am inteles ca aeroportul iti ureaza, prin atmosfera sa, bun venit pe acel taram al haosului.
Si acum vin cu o veste buna, romanii nu au nevoie de viza pentru Zanzibar.
Tot ce va trebuie este pasaportul, dar nu pasaport temporar.

Trasportul Aeroport- Hotel

Va recomand sa nu luati nimic local. Noua ne-a fost asigurat transportul de resortul la care am stat si va recomand sa va asigurati singuri transportul cu hotelul la care o sa stati inainte de a ajunge acolo.

Vaccinuri

Pentru a intra in Zanzibar nu este nevoie de niciun vaccin, asa cum este pe cotinent in Tanzania. Eu si Joey, inainte de a pleca, ne-am facut vaccinuri pentru hepatita B, febra galbena si DTP, am luat si pastile pentru malarie pe toata perioada in care am stat acolo dar este optional.

Deasemenea, pentru a prevenii alte infectii sau intoxicatii alimetare, nu am mancat mancare de pe strada, nu am baut apa imbuteliata, am folosit un spray pentru tantari (daca aveti doar bagaj de mana, sunt si stickuri pentru tantari) si ne-am spalat pe maini des.

Moneda si plata cu cardul

Moneda nationala este silingul dar se poate plati peste tot in dolari americani sau in euro. Oriunde altundeva in afara resortului nu se poate plati cu cardul, deci trebuie musai sa aveti cash la voi. Aici noi am intampinat probleme pentru ca nu ne-am luat suficienti bani la noi. Credeam ca la resort putem plati o anumita suma cu cardul si sa primim echivalentul in cash dar nu a fost posibil. O asa numita banca unde puteam sa scoatem bani era destul de departe iar comisionul este aproape 10%.

Pachetul Vacanta

Cand am planificat aceasta vacanta cu Joey, in octombrie anul trecut, primul gand a fost sa fie ceva foarte relaxant.
Eu si Joey ne-am inceput relatia la distanta si anul trecut eu locuiam in Roma iar Joey in Haarlem (Olanda) dar lucra din Londra, deci inainte de fiecare zbor facea naveta Amsterdam- Londra (ca si acum dealtfel) si apoi Londra- Roma sau in functie de cum imi era programul, zburam eu in Amsterdam. Cred ca e greu de inteles pentru oamenii cu un loc de munca normal :)). Am zis asta ca sa intelegeti cat de mult ne doream o vacanta relaxanta.

Ne-am rezervat pachetul pe tui.nl si am platit 1000€/persoana pentru 8nopti/ 9 zile. Intr-un final am fost norocosi (cumva) pentru ca zborul de intoarcere a fost intarziat pentru 15 ore, timp in care am ramas la hotel, ne-am tolanit la soare si ne-am bucurat de all inclusive iar Joey s-a ocupat de demersurile necesare pentru a primii recompensa de 600€ de persoana pentru intarzierea zborului.
Am stat pe toata durata vacantei la Bluebay Resort and Spa si a fost totul inclus, apa imbuteliata, micul dejun, pranz, cina si cocktail-uri, am fost extrem de multumiti de zona, de amabilitatea muncitorilor, de curatenie si de calitatea mancarii.

Zanzibar este o insula foarte saraca si foarte scumpa. Atunci cand vobim de activitati in afara hotelului vorbim de preturi de aprox 100-150 $/ zi pentru 2 persoane. Singura activitate pe care noi am considerat-o mai ieftina, a fost cea din ultima zi 84€ pentru 3 ore de snorkeling si am negociat la sange caci nu mai aveam bani la noi.

Si un ultim lucru pe care tin sa il mentionez aici, daca planuiti sa mergeti in Zanzibare sau oriunde in zonele defavorizate ale Africii luati cu voi ce aveti pe acasa, haine vechi, pixuri, caiete, carti de colorat, dulciuri. O sa vedeti multi copii care cer o ciocolatica sau un pix. Mie mi-ar fi placut sa stiu asta inainte sa zbor in Zanzibar.





In ultima zi petrecuta in Zanzibar a plouat dar nu ne-am plans deloc pentru ca in toate cele 8 zile pe care le-am petrecut acolo am avut parte de temperaturi de 26-28 de grade, zile insorite si vanticel domol, a fost perfect.
Asadar in ultima zi, cand am aflat ca zborul a fost intarziat, ne-am tolanit pe acest pat si am ciocnit cateva pahare in cistea unei vacante perfecte. O sa revin cu poze si povestiri din vacanta in articolul urmator.





Saturday, 7 March 2020

Am locuit in 4 tari si 14 case



Am inceput sa alerg in urma cu 5 ani, la propriu. Am alergat cativa kilometrii, ulterior cativa zeci de kilometri si mai tarziu am ajuns la semi maratoane, pas dupa pas ma simteam mai usoara, fizic si mental. Cand eram fericita alergam, cand eram trista sprintam. Fugeam de tot dar mai ales de gandurile mele. Fugeam tare, mi-as fi dorit sa invat cum sa fug de tot, sa nu ma intorc niciodata la ele. Am inteles acum, cand genunchiul a inceput sa ma doara si mai tarziu, soldul si apoi glezna ca fuga nu mai e o optiune. Si m-am oprit. Nu stiu pentru cat timp, dar m-am oprit.

Am intors privirea si gandul de multe ori la acele zile in care alergam, nostalgica. Imi lipseste sentimentul, euforia, traspiratia, efortul, epuizarea si linistea de dupa. Acum realizez ca cel mai mult imi lipseste pur si simplu, sa alerg. Era singurul lucru pe care credeam ca stiu sa il fac bine.

Am inceput sa alerg acum 5 ani, la propriu si acum multi ani, la figurat. Ti s-a intamplat sa vrei sa fugi de tine, sa fugi de oameni, sa fugi de probleme. de relatii, de situatii, de viata? Ti s-a intamplat sa vrei mereu sa pleci in dorinta si speranta sa incepi de la capat un nou capitol si sa realizezi ca esti in acelasi loc sau poate si mai rau? Mie mi s-a intamplat si mi-a luat aproape 30 de ani sa inteleg ce se intampla.

 Povestea mea a inceput acum aproape 30 de ani. In satul in care m-am nascut nu m-am regasit niciodata si nu numai in satul in care m-am nascut, nu m-am regasit in aproape nimic si in nimeni, nu m-am regasit in mine. Fuga a inceput de cand ma stiu si nu s-a terminat niciodata.

Am reusit sa "evadez" cumva cand aveam 17 ani. Mai intai am locuit un an in orasul in care faceam liceul, 7km distanta de langa satul meu si la 18 ani m-am mutat in Timisoara si am inceput facultatea.
Si cand povestea avea sa se termine (in mintea mea), ea abia incepea.

Am inchiriat in Timisoara 5 case de-alungul facultatii. Am terminat facultatea si m-am mutat in Italia, a 2-a tara in care am locuit. Am locuit cu mami in Italia pentru aproape 2,5 ani, timp in care am schimbat 3 case. In 2015, m-am mutat in Anglia care urma sa fie a 3-a tara in care am locuit si unde mi-am inceput cariera de asistenta de zbor. Am stat 3 ani in Anglia si am schimbat 4 case.
M-am mutat inapoi in Italia pentru un an, 2019.

Anul 2020 a inceput cu o alta schimbare, m-am mutat in Olanda, a 4-a tara, in care momentan locuiesc.
Facand o mica adunare realizez ca am locuit in total in 4 tari si 14 case.

Am fugit ca o nebuna. Am transpirat. Am alergat si eram in stare sa alerg la capatul pamantului pentru o schimbare. Multe alergari au fost meritate dar si mai multe esuate. Am cautat mereu raspunsuri si solutii in afara, pentru ca ce era pe dinauntru cerea prea multa munca. Asa-i ca-i greu sa te asculti? Sa te cunosti? Sa te intelegi?

 
Am inteles ca deseori noi dam vina pe destin dar de cele mai multe ori ele se numesc alegeri. Alegerea de a ramane sau a pleca, alegerea de a mai da o sansa sau de a pleca, alegerea de a intelege sau de a pleca, alegerea de a fugi sau de a ramane. Stabilitateata si constanta nu sunt atribuele care apartin vietii. Daca stiu ceva despre viata, atunci stiu ca viata e in continua schimbare si in fata schimbarii noi toti avem 2 solutii, sa ne adaptam sau sa fugim.

Eu pana acum am fugit de tot si de toate, case, relatii, tari, situatii, joburi. Am fugit pana am ajuns la epuizare. Am fugit fara sa stiu ca fug. Acum a ajuns momentul in care m-am oprit si nu m-am oprit voluntar, m-am oprit pentru ca am obosit, m-am oprit pentru ca sufletul mi-o cerea. M-am oprit si din curiozitate,  cum ar fi sa devin buna si la a lupta?
Vreau sa devin buna la a infrunta viata, vreau sa devin buna la a ma cunoaste, la a da sanse, la a iubi, la a ierta. Vreau sa devin buna la a intelege. Vreau sa devin buna la a construii.

Vreau sa imi construiesc un adapost interior in care sa traiesc in armonie, cu mine, toata viata.

Thursday, 20 February 2020

Povestea mea - Cum am devenit stewardesa

 
   Era o zi calda de vara, asta imi amintesc cu siguranta. Era una dintre acele zile cum nu sunt multe in viata, in care nu iti amintesti data dar poti simtii inca emotia zilei.
   Vara aceea ca si verile de dinainte munceam incontinuu cu doar o zi libera pe luna. La restaurantul unde lucram ca si ospatara se muncea mult in timpul sezonului cald, incepand primavara devreme si continuand pana toamna tarziu. Fiind localizat in Castelli romani, zona foarte apreciata de turisti dar si de locali, vara era mereu multa lume si restaurantul era intodeauna plin. Restaurantul era deschis doar pentru cina, incepeam pe la 5 dupamasa si terminam in functie de ultimii clienti la 12, 1 noaptea.



   Cred ca nu exagerez daca spun ca era unul dintre cele mai full restaurante din zona si pe buna dreptate asa ca daca se nimereste sa fiti prin zona, faceti o vizita si mentionati de mine :)) Restaurantul se numeste Pinocchio si e in Frascati, Castelli Romani.

      Desi castigam destul de bine eram obosita sa muncesc cate 3 saptamani fara zile libere. Orarul meu de munca nu imi permitea sa ies seara, iar majoritatea prietenilor mei aveau un job cu program normal si nu prea reuseam sa ii vad. Duminicile in care mami era libera mergeam la mare. Ca sa mergem la mare ne trezeam la 6 dimineata si pe la 2 trebuia sa ne intoarcem, asa aveam destul timp sa ajung la munca la 5. Au fost multe sacrificii, dar problema fundamentala statea in faptul ca nu imi placea ceea ce fac.
    Stransesem suficienti bani incat sa imi permit cam orice moft al varstei si totusi nu reuseam sa ma mai bucur de ei. In acelasi timp vedeam situatia asta ca pe una fara iesire. Am incercat sa aplic la multe alte locuri de munca dar situatia economica la momentul actual in Roma nu era in favoarea mea. Salariile erau mult mai mici decat castigam eu la Pinocchio si programul de munca multe ori era la fel ori mai lung.
 
    Aveam o diploma in Ecologie si stiintele naturii dar nici asta nu m-a ajutat in niciun fel, stiti voi, nu ai experienta, nu ai nimic.

   Am inceput sa invat italiana din prima luna in care m-am mutat in Roma, aveam un morman de carti, reviste, dictionare si am reusit in primele 6 luni sa invat limba italiana aproape fluent. Vorbeam si engleza dar nu fluent.

    In acea zi calda de vara, mami a batut la usa camerei mele. A intrat si deja vedeam pe fata ei o expresie altfel. S-a aruncat langa mine pe pat si mi-a dat telefonul sa citesc un anunt. Era un anunt pe internet in care scria ca Ryanair sustine un interviu in Roma pentru jobul de stewardesa. Aproape am ras si am simtit ce simt de fiecare data in fata unei confruntari, ca nu sunt suficient de buna. Primul gand a fost ca ziua in care avea sa fie interviul o sa lucrez si apoi m-am gandit ca nu vrobesc engleza suficient de bine incat sa am un interviu cu proba scrisa si orala in limba engleza. M-am gandit apoi ca nu am experienta dar nu m-am gandit deloc ca exista o sansa sa schimb ceva. Eram speriata inainte de toate, sa nu ma fac de rusine, printre toti acei oameni care, credeam eu, vrobesc engleza la perfectie si sunt mult mai potriviti pentru job decat eu sunt. Asa mi s-a spus de mica, sa nu ma fac de rusine, de parca asta era principul care statea la baza vietii mele de copil si mai tarziu de adult. Mami mi-a zis sa merg, sa incerc, sa fac tot posibilul sa schimb lucrurile din viata mea care nu imi plac. Am ascultat-o, am mers, eram atat de disperata incat as fi incercat orice chiar si cu riscul de a ma face de ras.

    A ajuns ziua interviului. A fost prezentat ceea ce presupune jobul de stewardesa, care este salariul, cat dureaza trainingul si mai ales care sunt regulile. Fiecare companie vine cu diverse reguli iar Ryanair vine cu multe reguli.
    Aveam emotii la fel de mari celor de dinaintea examenelor de la facultate. Dupa toate prezentarile aferente, a urmat proba scrisa de engleza, proba pe care eram aproape sigura ca nu o sa o trec, la fel cum am fost sigura ca nu o sa trec examenele din facultate sau la fel cum am fost sigura ca nu o sa trec peste situatiile dificile din viata. E bine ca abordez viata cu atata neincredere pentru ca deseori reuseste sa ma surpinda placut.
    Cand persoana care a verificat lucrarile a iesit afara si a inceput sa strige numele candidatilor care au trecut proba am ciulit urechile la fiecare nume cu speranta ca urmatorul va fi al meu. Si unul dintre acele nume a fost al meu. A urmat apoi proba orala. Nu stiu daca avusesem inainte o conversatie atat de lunga in engleza. Avusesem cateva conversatii la restaurantul unde munceam cu clientii straini dar niciodata un interviu in engleza. Am intrat tematoare, putin timida si cred ca am vrut sa par retrasa si sa scap repede dar nenea acela, cu parul alb si zambetul larg. Expresia lui de bunic relaxat si usor amuzat probabil de fata mea care exprima frica, m-a linistit, a vorbit clar si m-a facut sa ma simt in largul meu. Am reusit sa fiu eu, deschisa, zambitoare, relaxata si m-am asigurat sa transmit mesajul pe care mi-l doream, sa calatoresc, sa descoper, sa imi schimb viata la 360 grade si sa fac parte din echipa Ryanair.

     Am ajuns acasa extenuata dar fericita. In sfarsit facusem ceva pentru mine, in directia in care vroiam sa imi schimb viata. Imi doaream mult sa calatoresc, sa cresc, sa invat, sa vad locuri noi sa cunosc oameni noi si mai ales sa nu mai lcurez intr-un restaurant.

    A durat 6 saptamani pana am primit raspunsul la interviu. Am inceput sa plang de fericire. Nu stiu de cate ori am plans de fericire in viata dar acesta a fost unul dintre acele momente. Am sunat cei mai apropiati prieteni sa impart bucuria. Seara, ca in toatele celalate seri am mers la munca, as fi vrut sa imi dau demisia atunci dar asteptam sa aflu mai intai data de incepere a trainingului. Timpul incepuse sa se scurga tot mai incet, ca ultimele ore la munca intr-o zi de vineri. Mi-am verificat emailul in fiecare zi, mai bine zis in fiecare ora. Asteptam vesti dar si speram sa nu scrie in acel email ca am baza in Londra. Citisem ca Londra are cele mai mici salarii si e un oras foarte scump. Amuzant sau nu, Londra a fost raspunsul pe care l-am citit in emailul mult asteptat.



   Inainte de a ma muta in Londra a trebuit sa parcurg trainingul de 6 sapatamani, tot in engleza, care daca parcurs cu succes ma atesta ca si asistenta de zbor  de catre Autoritatea de Aviatie Civila. Trainigul a fost sustinut in Germania, aproape de aeroportul Frankfurt- Hahn. Au fost 6 saptamani lungi, cu multe examene si mult stress dar cred ca au fost saptamanile cele mai frumoase pe care le avusesem in ultimii ani. Sentimentul ca fac ceva pentru mine, dorinta mea de a creste si visul meu de a calatorii imi dadeau, la propiu, aripi sa zbor. Am legat pe parcusrsul trainingului nenumarate prietenii  cu oameni din toata Europa si nu numai. Eram toti conectati la acelasi nivel. Eram legati prin puterea viselor, prin aceleasi dorinte ale inimii si prin nebunia de a ne schimba viitorul. Toti visam cu ochii deschisi si toti ne vedeam purtand pentru prima data in viata uniforma de stewardess si aripile atasate uniformei. Dupa 6 sapatamani a ajuns si ziua absolvirii in care ne-am vazut visele implinite. Astazi pozele inca aprind in mine toate emotiile pe care le-am avut in aceea zi.




   Am ajuns si in Londra, pentru prima data in viata. Cu 2 valize mari, speranta de mai bine si pofta mare de aventura. Londra fiind cea mai mare baza pe care Ryanair o are, multi dintre prietenii mei de la curs au fost repartizati cu mine si pot spune ca atat timp cat am fost toti in Ryanair, am avut o mare familie cu care am impartit multe momente frumoase sau mai putin frumoase. Uitandu-ma acum in spate inceputul in Ryanair nu a fost usor, chiar deloc si nu ar fi o companie pe care as recomanda-o dar pentru mine si multi altii a fost compania de lansare, compania mama. Am lucrat pentru Ryanair putin mai mult de un an si recunosc ca spre final abia am asteptat sa plec, asta ca sa intelegeti din nou cum vedem noi lcururile, iarba vecinului e mereu mai verde.
    Am terminat perioada in Ryanair cu un car de aventuri la care ma gandesc cu drag. Am vizitat multe tari in Europa si cateva in afara Europei in acea perioada si ca un pui de pasare care incepea pentru prima oara sa zboare, acesta a fost doar inceputul explorarilor pe care aveam sa le fac mai tarziu.




Friday, 14 February 2020

Asteptari vs. Realitate in relatii

 

   Imi beau a 2-a cana de cafea, singura,  din cana frumos personalizata cu numele meu de catre prietena mea Gabriela. Afara cerul e gri albicios si copacii care se vad de la ferestrele mari ale livingului si-au pierdut toate frunzele. Sunt in noua mea casa pe care o pot numii si casa noastra :)


   
    Astazi e Valentine's Day si nu cred ca multe femei au uitat dar sunt sigura ca suficienti barbati pretind ca au uitat. Totusi, o femeie ar spune asa " Cu toate florile din magazine, inimioarele, ciocolata, hainele cu mesaje si pozele siropoase de pe facebook, nu are nicio scuza!". Asta e spiritul!! :)) Vroiam sa scriu initial despre cum si unde l-am cunoscut pe Joey, dar cand m-am tinut eu de un plan ca sa ma tin acum!?

     Astazi vreau sa ma intorc la un subiect drag mie, vechi de cand lumea si modernizat in ultimii ani. La femeia moderna.

    Pe retelele de socializare vad des si sunt sigura ca si voi vedeti acele poze, Expectations Vs. Reality, adica Asteptari vs. Realitate. Le-am scris cu A si R mare pentru ca subiectul asta chiar trebuie scris cu majuscula, mare, ca sa ne intre la cap.

Care sunt Asteptarile unei femeie vs. Realitate intr-o relatie din experinta mea si a altor femei:

  Ne asteptam ca persoana de langa noi sa ne completeze perfect, adica, jumtate tu, jumtate eu. Realitatea e ca traim o minciuna spusa din strabuni. Suntem 2 oameni intregi, independenti care se completaza, printr-o adunare simpla = 2. Nimeni nu se transforma in jumatate cand intra intr-o relatie.

  Ne asteptam ca tot ceea ce oferim sa primim. Dam dragoste, respect, admiratie, timp samd. si le asteptam pe toate inapoi, in aceeasi cantitate sau daca se poate mai mult.  Nici macar bancile nu mai iti dau depozit pentru ca iti folosesc banii.
Relatiile devin deseori un camp de lupta. Si chiar si eu inca invat sa dau si sa fiu fericita pentru ca am cui sa dau. Nu intram in relatii doar sa castigam, relatiile nu sunt un job.

  Ne asteptam ca lucrurile sa curga lin ca o halba de bere rece intr-o zi calda de vara. Sa ne energizeze si ne surprinda la fiecare pas. Si da se poate, daca realizezi ca poti sa iti cumperi si singura o halba de bere. Oricum, gandeste-te cum e sa bei o halba de bere rece intr-o zi de iarna, mai bine merge un vin fiert, asa-i? Adaptare, modelare si acceptarea faptului ca relatiile nu curg mereu lin.

  Ne asteptam, toate, toate femeile cu care am vorbit, si am ridicat si eu mana sus :)) sa avem barbati romantici, care sa ne citeasca gandurile, sa ne aduca flori, sa ne faca petreceri supriza la zilele de nastere, sa vorbeasca cu noi ore in sir atunci cand tu trebuie sa ne descarcam, sa ne gateasca, sa ne ajute la treburie gospodaresti, sa ne spuna te iubesc in fiecare zi, sa ne duca in vacanta, sa ne faca complimente, cred ca lista asta e mai lunga decat milisecundele dintr-o ora. Realitatea e ca nu ne dorim un astfel de barbat, dar ne dorim mereu ce nu avem. Iarba din curtea vecinului este intotdeauna mai verde. Realitatea e ca nu ne dorim un barbat romantic ci un barbat capabil, destept, intelept si cu principii sanatoase dar in filmele si telenovelele la care ma uitam eu cand eram mica, barbatii erau romantici si ghici ce, in filme inca sunt! :))

  Ne asteptam ca barbatii sa isi aminteasca toate datele importante pentru noi. Realitatea e ca asta poate fi motiv de despartire :)) Femeile nu doar ca isi aminteasc toate datele dar isi amintesc si ce nu vor sa isi aminteasca si asta ne ajuta ca atunci cand el nu si-a amintit o data importanta sa deschidem cutia pandorei.

  Ne asteptam ca barbatii sa fie imaginea creata in mintea noastra. Ne asteptam ca imaginea perfecta despre printul pe cal alb sa devina realitate. Realitatea e ca printul o sa vine sau poate a venit dar nu e pe un cal alb si nu iti satiface toate asteptarile. Asteptarile in relatii ca si in alte aspecte ale vietii ne fac mai mult rau decat bine. Pot inca vedea de cate ori am suferit din cauza asteptarilor mele. Shakespeare spunea " Asteptarile sunt radacina tuturor durerilor de inima".

   Astazi de Valentine's Day, ai asteptari realistice, nu de la el, de la tine. Astazi, ai asteptari sa te iubesti mai mult, sa investesti mai mult in tine, sa te cunosti, sa evoluezi. Astazi asteapta-te la crestere spirituala, fizica si forta mentala. Astazi asteapta-te la usa inimii tale cu un buchet mare de flori, imbratiseaza-te pentru tot ceea ce esti, pentru tot ceea ce faci, pentru tot ceea ce creezi si vezi in tine realitatea!! Realitatea este ca femeile sunt fiinte minunate, sensibile, pline de dragoste, sexul care aduce viata pe lume, femeile sunt un izvor de forta interminabla iar sursa acestui izvor sunt trairile si experientele care stau in spatele fiecaruia dintre noi.
   Realitatea e ca esti minunata!!!
   Pacea incepe acolo unde asteptarile se termina.

Happy Valentine's Day!!!


Sunday, 24 November 2019

Cum simte o femeie



    Ma intreb deseori daca e o calitate sau un defect sa simt totul atat de profund. Fiecare sentiment de fericire, tristete, durere, dor ma inunda din crestetul capului pana in varful degetelor. Traiesc viata intens in toate nuantele ei de gri sau negru si in toata splendoare curcubeului. Fiecare moment e o clipa pretioasa. Fiecare moment valoreaza. Ma afund in el ca intr-o apa adanca. 

   Eu sunt femeie si cred cu tarie ca femeile simt si traiesc altfel emotiile. 

   Femeile formeaza o conexiune profunda intre emotiile si amintirile lor. Femeile sunt ca elefantii, ele isi amintesc. Asta le face sa simta totul mai profund. Asta ne face sa punem cap la cap pisele unui puzzle pe care barbatii cred ca l-am creat instant. O femeie inca de cand este fetita este incurajata sa isi exprime mai mult emotiile. Pentru noi este natural. 

Si nu dau vina aici pe barbati ci doar evidentiez modul in care noi, femeile, simtim. Diferentele noastre sunt innascute si cizelate de evolutie. E inutil sa privim de sus asa zisele crize emotionale ale femeilor sau insesibilitatea masculina. Nu suntem unii mai buni ca altii, ci important este sa invatam sa ne completam.

   Am ales numele blogului TraiesteAutentic tocmai in baza acestor simtiri, fiind constienta ca tot rollercoaster-ul de emotii este autenticitatea firii mele de a se exprima liber si fara frica judecatii.

   Pe cealalta partea a acestei monede stau oamenii care isi traiesc viata pe o linie dreapta a emotiilor, cei care nu arata prea mult si la o distanta considerabila de acestia stau oamenii care nu simt prea mult sau mai corect spus, sunt experti la manipularea emotiilor. Toti i-am intalnit pe fiecare dintre ei sau putem vedea in jurul nostru exemple din fiecare.

   Nu stiu ce e bine si ce e rau. Fiecare vrea sa aiba putin din ce nu are. Viata consta mereu in a mentine echilibrul. Echilibrul emotional.

   A invata sa cultivam emotii elevate, astazi, este o arta si cine o manuieste creeaza curcubeul in fiecare zi.


Informatii utile daca zbori in Zanzibar, cat ne-a costat vacanta + povestea celor 600€ pe care i-am recuperat

    Zanzibar, Tanzania, Africa, insula, pamant feril, culori, mirosuri, oameni veseli, saracie si resorturi. De cand pui piciorul in ae...